| |
| Nota: Termenii medicali provin din Dictionarul de Medicina Larousse publicat de catre Editura Univers Enciclopedic in anul 1998. |
|
|
 |
|
Căi biliare
|
|
Ansamblu al canalelor care asigură colectarea şi transportul bilei care provine din ficat şi este excretată în intestinul subţire.
|
Cărbune
|
|
Boală infecţioasă contagioasă consecutivă unei bacteridii cărbunoase cu bacillus anthracis, gram negativ.
|
Caşexie
|
|
Stare de slăbiciune profundă a organismului, legată de o denutriţie foarte importantă.
|
Cacosmie
|
|
Percepere a unui miros fetid, real sau imaginar.
|
Calabar
|
|
(edem de). Loază.
|
Calcemie
|
|
Nivelul calciului conţinut în sânge.
|
Calcificare
|
|
Depunere a calciului în ţesuturi.
|
Calcinoză
|
|
Sindrom caracterizat prin formarea de depuneri anormale de calciu în ţesuturi.
|
Calcitonină
|
|
Hormon care facilitează fixarea calciului pe oase şi diminuează nivelul calciului sangvin. Sinonim: tirocalcitonină.
|
Calciu
|
|
Element chimic prezent în natură şi în corpul uman, unde este indispensabil pentru asigurarea solidităţii osoase şi funcţionării celulelor musculare şi nervoase.
|
Calciurie
|
|
Cantitate de calciu eliminată în urină.
|
Calcul
|
|
Concreţiune pietroasă care se formează prin precipitarea anumitor componente (calciu, colesterol) ale bilei şi urinei.
|
Calozitate
|
|
Îngroşare cutanată localizată, legată de frecări repetate.
|
Calus osos
|
|
Substanţă osoasă ce se formează plecând de la ţesutul conjunctiv, permiţând consolidarea unui os fracturat.
|
Calviţie
|
|
Absenţă sau pierdere a părului.
|
Canalului arterial
|
|
(persistenţă a). Anomalie caracterizată prin absenţa închiderii, după naştere, a canalului care leagă la făt aorta de ramura stângă a arterei pulmonare.
|
Canalului carpian
|
|
(sindrom al). Sindrom caracterizat printr-o senzaţie de amorţire, de furnicătură sau chiar de durere a degetelor.
|
Canalului rahidian
|
|
Sindrom provocat de o compresie a rădăcinilor măduvei spinării (care inervează membrele inferioare) la nivelul canalului rahidian lombar.v
|
Candidoza
|
|
Orice boala cauzata de proliferarea ciupercilor levuriforme de genul candida. Sinonim: moniliaza. |
Caniţie
|
|
Albire fiziologică sau patologică a părului.
|
Capacitate pulmonara
|
|
Cantitate de aer prezenta in plamani, masurata in scopuri diagnostice in timpul unei exploatari functionale respiratorii. |
Capilar
|
|
Vas de diametru foarte mic care conduce sângele de la arteriole la venule. Sinonim: capilar sangvin.
|
Capilarită
|
|
Inflamaţie acută sau cronică a capilarelor sangvine, uneori a arteriolelor şi venulelor alăturate, antrenând manifestări cutanate predominant la nivelul gambelor.
|
Carate
|
|
Boală infecţioasă contagioasă neveneriană, provocată de o bacterie, treponema carateum. Sinonim: pinta.
|
Carcinogeneză
|
|
Apariţie a unui cancer pornind de la o celulă transformată prin mai multe mutaţii. Sinonime: cancerogeneză, oncogeneză.v
|
Carcinoid
|
|
Tumoră benignă sau malignă puţin voluminoasă care se dezvoltă mai ales în mucoasele digestive, uneori în mucoasa bronşică, pe seama celulelor endocrine zise argentafine (colorabile cu unele săruri de argint). Sinonim: tumoră argentafină.
|
Carcinom
|
|
Tumoră malignă dezvoltată pe seama ţesuturilor epiteliale. Sinonim: epitelioma.
|
Cardiomegalie
|
|
Creştere în volum a inimii.
|
Cardiomiopatie
|
|
Miocardiopatie.
|
Cardiopatie
|
|
Orice boală de inimă indiferent de originea ei.
|
Carenţă alimentară
|
|
Absenţă sau insuficienţă a unor alimente indispensabile echilibrului şi dezvoltării fizice a subiectului.
|
Carie
|
|
Boală ce distruge structurile dintelui, evoluând de la periferie (smalţ) spre centrul dintelui (pulpa dentară).
|
Cariotip
|
|
Totalitatea cromozomilor unei celule sau a unui individ, specifică unei anumite specii. Sinonim: complement cromozomic.
|
Carl Smith
|
|
(boalã a lui). Boalã acutã a copilului, probabil de origine viralã, care se traduce printr-o hiperlimfocitozã (cresterea marcatã a numãrului de limfocite, un tip de globule albe, din sânge).
|
Carp
|
|
Totalitate a oaselor şi articulaţiilor situate între mână şi antebraţ, formând osatura încheieturii mâinii.
|
Catalepsie
|
|
Stare fizică tranzitorie caracterizată printr-o rigiditate a muşchilor feţei, trunchiului şi membrelor, care rămân încremeniţi în atitudinea de origine.
|
Catalexie
|
|
Dispariţie bruscă a tonusului muscular, antrenând cel mai des căderea subiectului.
|
Catar
|
|
Inflamaţie acută sau cronică a unei mucoase, mai ales din căile aeriene superioare (nas, faringe), cu hipersecreţia nepurulentă a cestor glande.
|
Cataractă
|
|
Opacifiere parţială sau totală a cristalinului, consecutivă alterării metabolismului fibrelor cristaliene şi responsabilă de o scădere progresivă a vederii.
|
Cavernă
|
|
Cavitate care apare în plămân, mai rar în rinichi sau în ficat, după eliminarea cazeumului (focar de necroză tuberculoasă, păstos şi alb).
|
Cec
|
|
Porţiune iniţială a colonului situată dedesubtul ileonului şi prelungită cu apendicele.
|
Cecitate
|
|
Stare de a fi orb sau nevăzător.
|
Cefalee
|
|
Orice durere de cap, indiferent de cauza ei. Sinonim: cefalgie.
|
Cefalhematom
|
|
Efuziune sangvină benignă a boltei craniene la noul-născut.
|
Cefalorahidian
|
|
(lichid). Lichid care înconjoară întreg sistemul nervos central şi umple, de asemenea, cavităţile ventriculare encefalice.
|
Celiac,-ă
|
|
Califică ceea ce se raportează la cavitatea abdominală.
|
Celulită
|
|
Modificare sau alterare vizibilă a ţesutului cutanat sau subcutanat, uneori de origine inflamatorie.
|
Cement
|
|
Ţesut calcificat foarte fin care acoperă rădăcina dintelui şi asigură coeziunea acestuia cu osul maxilarului.
|
Cerumen
|
|
Substanţă de consistenţă moale, cu aspect ceros, situată în fundul conductului auditiv extern.
|
Cervicalgie
|
|
Durere a gâtului, indiferent de cauza sa.
|
Cervicartroză
|
|
Artroză care afectează rachisul cervical.
|
Cervicită
|
|
Inflamaţie a colului uterin. Sinonim: metrită a colului.
|
Cetoză
|
|
Stare patologică consecutivă acumulării în organism a corpilor cetonici, substanţe produse în cursul procesului de degradare a grăsimilor.
|
Chagas
|
|
(boală a lui). Boală parazitară acută sau cronică cauzată de protozoarul trypanosoma cruzi. Sinonim: tripanosomiază americană.
|
Charcot
|
|
(boală a lui). Afecţiune a sistemului nervos central în cursul căreia leziunile celulelor nervoase provoacă progresiv paralizii. Sinonim: scleroză laterală amiotrofică.
|
Charcot-Marie
|
|
(boala a lui). Afectiune rara a nervilor, antrenand paralizii. Sinonim: boala lui Charcot-Marie-Tooth. |
Chasse
|
|
(sindrom a lui). Totalitate a manifestărilor clinice observate după luarea mesei de către unii subiecţi care au suferit o ablaţie de stomac. Sinonim: dumping syndrom. Semnul cel mai caracteristic este o astenie intensă survenind la 5-20 de min. După sfărşitul mesei şi obligând pacientul să se culce.
|
Cheag
|
|
Masă semisolidă care se formează atunci când sângele coagulează.
|
Cheilită
|
|
Inflamaţie acută sau cronică a mucoasei buzelor.
|
Chelbe
|
|
Infecţie a pielii capului provocată de o ciupercă microscopică din grupa dermatofiţilor.
|
Cheloid
|
|
Sul fibros dezvoltat pe o cicatrice.
|
Chemosis
|
|
Umflătură edematoasă a conjunctivei.
|
Chesoanelor
|
|
(boală a lui). Ansamblu de manifestări patologice care afectează subiecţii supuşi unor compresii sau decompresii foarte rapide.
|
Cheyne-stokes
|
|
(dispnee a lui). Tulburare a frecvenţei şi a amplitudinii respiratorii.
|
Chiasmă optică
|
|
Încrucişare în x a căilor optice (ansamblu de neuroni care conduc influxul nervos de la retină la lobul occipital) din encefal.
|
Chil
|
|
Lichid lăptos constituit din limfă şi grăsimile prevenind din alimentaţie.
|
Chimionucleoliză
|
|
-nucleoliză.
|
Chintă
|
|
Tip de tuse ce survine, în particular, în timpul tusei convulsive.
|
Chist
|
|
Cavitate patologică situată într-un organ sau intr-un ţesut, conţinând o substanţă lichidă, moale sau mai rar solidă, şi limitată printr-un perete care îi este propriu.
|
Chist hidatic
|
|
-echinococoză uniloculară.
|
Chlamydia
|
|
Bacterie responsabilă de numeroase afecţiuni genitale, oculare şi respiratorii acute şi cronice.
|
Chloasmă
|
|
Afecţiune cutanată caracterizată prin pete brune pe faţă. Sinonim: melasmă, cloasmă.
|
Chvostek
|
|
(semn a lui). Contracţie a muşchilor feţei, mai precis a părţii mediane şi laterale a buzei superioare, după percuţia nervului facial la nivelul pometului în caz de scădere a nivelurilor sangvine de calciu şi/sau magneziu.
|
Cianocobalamina
|
|
Vitamina B12. |
Cianoză
|
|
Coloraţie violetă sau albăstruie a pielii cauzată de prezenţa unor niveluri anormal de crescute de hemoglobină neoxigenată în vasele capilare ale pielii şi care predomină la unghii şi buze.
|
Cicloplegie
|
|
Paralizie a muşchiului ciliar al ochiului care se manifestă prin imposibilitatea de acomodare în vederea de aproape.
|
Ciclospasm
|
|
Spasm de acomodare cauzat de contracţia permanentă a muşchiului ciliar.
|
Ciclotimie
|
|
Stare de spirit caracterizată prin alternanţa fazelor de excitaţie şi de descurajare.
|
Cifoscolioză
|
|
Dublă deformare a coloanei vertebrale, asociind o deviere laterală (scolioză) şi o deviere cu convexitatea posterioară (cifoză). – cifoză, scolioză.
|
Cifoză
|
|
Deformaţie a coloanei vertebrale, anormal de convexă în urmă.
|
Cilindrurie
|
|
Prezenţă a unui număr excesiv de mare de cilindri în urină.
|
Ciocan
|
|
Oscior al urechii medii.
|
Ciot sau bont
|
|
Parte restantă a unui membru amputat.
|
Circumcizie
|
|
Ablaţie a prepuţului. Sinonim: post-hectomie.
|
Ciroză
|
|
Boală a ficatului provocată de o alterare a celulelor sale.
|
Cistalgie
|
|
Durere de vezică.
|
Cistectomie
|
|
Ablaţie chirurgicală a întregii vezici sau a unei părţi din ea.
|
Cisticercoză
|
|
Boală parazitară provocată prin infestarea cu cisticerci, larvele teniei porcului.
|
Cistinoză
|
|
Boală cauzată de o tulburare a metabolismului cisteinei, acid aminat care se depune în unele ţesuturi (ochi, rinichi, îndeosebi).
|
Cistinurie
|
|
Boală congenitală caracterizată printr-o excreţie urinară anormal de ridicată a cistinei şi altor acizi aminaţi dibazici (lizina, arginina, ornitina).
|
Cistită
|
|
Inflamaţie acută sau cronică a mucoasei vezicale.
|
Cistocel
|
|
Coborârea vezicii în vagin.
|
Citocrom
|
|
Proteină indispensabilă producerii de energie de către celule.
|
Citokină
|
|
Moleculă secretată de către limfocite şi de către macrofage şi implicată în dezvoltarea şi reglarea răspunsurilor imunitare.
|
Citomegalovirus
|
|
Virus ADN din familia herpesviridae (herpes virus).
|
Ciumă
|
|
Boală infecţioasă şi contagioasă gravă cauzată de o bacterie, bacilul lui yersin sau yersinia pestis. Sinonim: pestă.
|
Clacaj
|
|
Rupere a unui mic număr de fibre musculare. Sinonim: miorexă.
|
Claude bernard-horner
|
|
(sindrom a lui). Sindrom care afectează un ochi sau ambii şi asociază o mioză (micşorarea diametrului pupilei), o îngustare a fantei palpebrale prin ptosis (căderea pleoapei superioare) şi o enoftalmie (înfundarea globului ocular în orbită).
|
Claudicaţie
|
|
Neregularitate a mersului. Sinonim: şchiopătat.
|
Claudicaţie intermitentă
|
|
Sindrom caracterizat printr-o durere sau o slăbiciune musculară ce survine în timpul mersului, obligând subiectul să se oprească.
|
Claustrofobie
|
|
Teamă bolnăvicioasă de spaţiile închise.
|
Clavus
|
|
Bătătură, durillon.
|
Cleptomanie
|
|
Pornire maladivă de a comite furturi.v
|
Clonorhiază sau clonorcoză
|
|
Boală parazitară apărută în urma infestării canalelor biliare ale ficatului cu trematode (distomatoză). Sinonim: opistorhiază.
|
Coadă de cal
|
|
Fascicul de cordoane nervoase situat în partea inferioară a coloanei vertebrale.
|
Coagulare
|
|
Transformare a sângelui lichid în gel semisolid.
|
Coagulare intravasculară diseminată
|
|
Sindrom hemoragic caracterizat prin formarea de cheaguri în micile vase sangvine, antrenând prăbuşirea factorilor de coagulare.
|
Coane
|
|
Orificii posterioare ale foselor nazale.v
|
Coarctaţie aortică
|
|
Îngustare congenitală a aortei, localizată în principal în torace, la originea părţii descendente a aortei toracice, după formarea arterei subclaviare. Sinonim: stenoză a istmului aortic.
|
Coardă vocală
|
|
Mică structură fibroasă a laringelui, în formă de cordon, permiţând fonaţia.
|
Coastei cervicale
|
|
(sindrom al). Compresie a vaselor (artera subclaviară) şi a plexurilor nervoase ale bazei gâtului (originea nervilor membrului superior) de către o coastă supranumerară.
|
Coccidioidoză
|
|
Boală infecţioasă provocată de către ciuperca coccidioidis immitis. Sinonim: coccidioidomicoză.
|
Coccigodinie
|
|
Durere a regiunii coccigiene.
|
Coccis
|
|
Segment inferior al coloanei vertebrale.
|
Cohlee
|
|
Parte a urechii interne destinată audiţiei. Sinonim: melcul.
|
Colangiom
|
|
Tumoră a ficatului, constituită din canale al căror aspect aminteşte pe cel al canalelor biliare.
|
Colangită sclerozantă
|
|
Afecţiune cronică inflamatorie şi fibrozantă a căilor biliare intrahepatice şi extrahepatice.
|
Colaps cardiovascular
|
|
Cădere severă a presiunii arteriale sistolice (maxima) sub 80 milimetri coloană mercur.
|
Colecistita
|
|
Inflamaţie a veziculei biliare.
|
Colectazie
|
|
Dilataţie acută, parţială sau totală, a colonului, ca urmare a prezenţei gazelor.
|
Colectie
|
|
Acumulare de lichid fiziologic sau patologic (sânge, puroi etc.) intr-o cavitate a organismului. |
Coledoc
|
|
(canal). Porţiunea terminală a căii biliare principale.
|
Colestază
|
|
Diminuarea sau oprirea secreţiei de bilă.
|
Colesteatom al urechii medii
|
|
Tumoră benignă a urechii medii, localizată cel mai des la căsuţa timpanului.
|
Colesterol
|
|
Substanta lipidica, sintetizata, in principal, de catre ficat plecand de la o alta substanta, acetilcoenzima a. |
Colesterolemie
|
|
Nivel al colesterolului în sânge.
|
Colibacil
|
|
Escherichia coli.
|
Colibaciloză
|
|
Afecţiune urinară sau digestivă cauzată de un colibacil (eschericchia coli), indiferent de manifestări.
|
Colică uterină
|
|
Contracţie uterină ce survine după naştere, care este destinată evacuării lohiilor (săngerărilor uterine).
|
Colică. 1
|
|
Care se referă la colon. 2. Durere spasmodică legată de distensia tubului digestiv, a canalelor glandulare sau ale căilor urinare.
|
Colica nefretica
|
|
Durere acuta si violenta in regiunea lombara, datorata unei obstructii acute a uretrei, antrenand o dilatare brusca a cailor urinare in amonte de obstacol. |
Colită
|
|
Inflamaţie acută sau cronică a colonului.
|
Colobom
|
|
Malformaţie congenitală a ochiului constând dintr-o fantă care poate fi localizată la nivelul irisului, coroidei, nervului optic şi/sau pleoapei superioare.
|
Colonie
|
|
Grămadă de bacterii identice provenind din aceeaşi celulă bacteriană.
|
Colopatie
|
|
Orice boală a colonului.
|
Colopatie funcţională
|
|
Tulburare de funcţionare a colonului, de origine necunoscută, fără leziune organică decelabilă. Sinonim: sindrom al intestinului iritabil.
|
Colostru
|
|
Lichid gălbui secretat de glanda mamară în primele zile după naştere, înainte de apariţia secreţiei lactate.
|
Colpocel
|
|
Relaxare cu prăbuşire a pereţilor vaginului.
|
Comă
|
|
Alterare totală sau parţială a stării de conştienţă.
|
Comă depăşită
|
|
Stare de moarte cerebrală caracterizată prin oprirea definitivă a tuturor funcţiilor creierului şi trunchiului cerebral, cu persistenţa activităţii cardiace. Sinonim: moarte cerebrală.
|
Comedon
|
|
Leziune elementară a foliculului pilosebaceu caracteristică acneei.
|
Comoţie cerebrală
|
|
Zdruncinare a ansamblului creierului în cursul unui traumatism al craniului, care duce la o comă provizorie.
|
Complex imun circulant
|
|
Asociere între un antigen şi unul dintre anticorpii corespunzând acestui antigen, care circulă în sânge şi poate provoca boli autoimune.
|
Complianţă pulmonară
|
|
Elasticitate a plămânilor, a cărei măsurare este utilizată în bilanţul bolilor respiratorii.
|
Complicaţie
|
|
Stare patologică ce survine în decursul evoluţiei unei boli, căreia îi agravează prognosticul.
|
Compresie a măduvei sau compresie medulară
|
|
Sindrom cauzat de o compresie exercitată asupra măduvei spinării, responsabilă uneori de paralizii.
|
Compulsie
|
|
Tulburare de comportament caracterizată printr-o pornire irezistibilă de a îndeplini unele acte, la care subiectul nu poate să reziste, negăsindu-şi liniştea.
|
Comunicare interauriculară
|
|
Absenţă a închiderii septului cardiac, care separă în mod normal auriculul drept de auriculul stâng.
|
Comunicare interventriculară
|
|
Absenţa închiderii septului cardiac, care separă în mod normal ventriculul drept de ventriculul stâng.
|
Condilom genital
|
|
Leziune genitală transmisibilă sexual, de origine virală. Sinonim: vegetaţie veneriană.
|
Condrocalcinoză articulară
|
|
Boală reumatismală caracterizată prin încrustarea de cristale de pirofosfat de calciu în cartilagiul articular şi în meniscuri.
|
Condrom
|
|
Tumoră cartilaginoasă benignă.
|
Condromalacie
|
|
Ramolire (înmuiere) localizată a cartilagiului articular.
|
Condromatoză
|
|
Afecţiune caracterizată prin prezenţa condroamelor, mici tumori cartilaginoase.
|
Condrosarcom
|
|
Tumoră malignă primitivă a osului, de origine cartilaginoasă.
|
Conductie
|
|
Transmitere a influxului nervos cardiac responsabil de contracţiile automate şi ritmate ale inimii.
|
Conectivită
|
|
Orice boală caracterizată printr-o atingere inflamatorie şi imunologică a ţesutului conjunctiv şi prin difuzia leziunilor. Denumirea de boală sistemică este preferată azi. Sinonime: colagenoză, boală de sistem.
|
Confuzie mintală
|
|
Stare patologică care se caracterizează printr-o dezorganizare a conştiinţei.
|
Congenital,-ă
|
|
Care este prezent de la naştere.
|
Congestie
|
|
Acumulare anormală de sânge într-un organ sau într-un ţesut. Sinonim: hiperhemie.
|
Congestie cerebrală
|
|
Accident vascular cerebral.
|
Congestie pulmonară
|
|
Pneumopatie.
|
Conizaţie cervicală
|
|
Ablaţie a unui fragment de ţesut în formă de con de la baza colului uterin.
|
Conjunctivită
|
|
Membrană tip mucoasă transparentă care acoperă faţa internă a pleoapelor (conjunctiva tarsală) şi care căptuşeşte o parte a globului ocular (conjunctiva bulbară). Sinonim: tunica conjunctiva.
|
Conjunctivită
|
|
Inflamaţie a conjunctivei, de origine infecţioasă, virală, parazitară sau alergică.
|
Conn
|
|
(sindrom al lui). Sindrom legat de o hipersecreţie de aldosteron de către un adenom (tumoră benignă) al uneia dintre glandele corticosuprarenale.
|
Consangvinitate
|
|
Existenţă a unei legături de înrudire între doi indivizi.
|
Constipaţie
|
|
Emisie anormal de rară a scaunelor.
|
Contagiune
|
|
Transmitere a unei boli de la subiect atins la un subiect sănătos.
|
Contracţie uterină
|
|
Încordare intermitentă a muşchiului uterin în timpul naşterii.
|
Contractură
|
|
Contracţie a unui muşchi al scheletului, spontană, durabilă şi dureroasă, survenind în absenţa oricărei leziuni anatomice.
|
Contuzie
|
|
Vânătaie provocată de o lovitură, fără ruperea pielii şi fără fracturarea oaselor.
|
Convalescenţă
|
|
Perioadă de tranziţie dintre sfărşitul unei boli şi al tratamentului ei şi revenirea bolnavului la o bună sănătate psihică şi fizică.
|
Cooley
|
|
(anemie a lui). Formă gravă şi homozigotă de talasemie, boală genetică a sângelui, caracterizată prin prezenţa unei hemoglobine de tip fetal în sânge. Sinonim: betatalasemie homozigotă.
|
Coprofagie
|
|
Consumare de materii fecale.
|
Coprolalie
|
|
Impuls de a profera termeni obsceni, de natură scatologică sau sexuală.
|
Coprolit
|
|
Fragment de materie fecală întărit şi calcificat care ia aspectul unei pietricele. Sinonim: calcul stercoral.
|
Cord pulmonar
|
|
Orice tulburare privind partea dreaptă a inimii, în esenţă ventriculul, cauzată de o afecţiune pulmonară.
|
Coree
|
|
Sindrom acut sau cronic caracterizat prin apariţia unor mişcări involuntare de un tip special, scurte, rapide, neregulate şi predominând la rădăcina membrelor (umăr, şold).
|
Coreoatetoză
|
|
Stare caracterizată prin mişcări intermediare între mişcările coreeice obişnuite şi mişcările atetozice, mai lente, mai puţin ample, afectând extremităţile membrelor, dând adesea o impresie generală de reptaţie (târâre).
|
Coriocarcinom
|
|
Tumoră malignă rară care se dezvoltă în uter pornind de la placentă, după o sarcină, sau, la bărbat, în testicul. Sinonim: carioepiteliom.
|
Corioepiteliom
|
|
Coriocarcinom.
|
Coriză
|
|
Rinită acută, de origine infecţioasă sau nu. Sinonim: guturai.
|
Cornee
|
|
Membrană fibroasă şi transparentă inserată în sclerotică (albul ochilor) care constituie partea anterioară a globului ocular.
|
Coroidită
|
|
Inflamaţie a coroidei (membrana ochiului situată între retină şi sclerotică). Sinonim: uveită posterioară.
|
Corti
|
|
(organ al lui). Organ al urechii interne responsabil de auz.
|
Corticosuprarenală
|
|
(glandă). Zonă periferică a fiecăreia dintre cele două suprarenale, care elaborează şi secretă corticosteroizii (hormonii sintetizaţi plecând de la colesterol).
|
Costen
|
|
(sindrom al lui). Afectiune a articulatiei tempo-romandibulare care se manifesta printr-o durere, o senzatie de ureche astupata sau printr-o scurgere de lichid in ureche si uneori prin dificultati de deschidere a gurii. |
Cotil
|
|
Cavitate articulară scobită a osului iliac, unde se articulează cu femurul. Sinonim: acetabulum, cavitate cotiloidă.
|
Cowden
|
|
(boală a lui). Afecţiune cutanată ereditară asociind diverse malformaţii cu multiple leziuni ale pielii şi viscerelor, care poate avea o evoluţie malignă.
|
Coxa plana
|
|
Aplatizare a capului femural.
|
Coxa valga
|
|
Deformaţie a extremităţii superioare a femurului, caracterizată printr-o deschidere excesivă a unghiului cervicodiafizar (unghiul format de colul femural şi de diafiză).
|
Coxa vara
|
|
Deformaţie a extremităţii superioare a femurului, caracterizată printr-o închidere a unghiului cervicodiafizar (unghiul format de colul femural şi de diafiză).
|
Coxalgie
|
|
Infecţie tuberculoasă a articulaţiei şoldului.
|
Coxartroză
|
|
Artroză a şoldului.
|
Crampă
|
|
Contracţie involuntară, brutală, intensă şi dureroasă a unui muşchi al scheletului.
|
Craniofaringiom
|
|
Tumoră a regiunii hipofizei.
|
Craniostenoză
|
|
Sudură prematură a suturilor craniene la copil, ce deranjează dezvoltarea creierului. Sinonim: craniosinostoză.
|
Creastă de cocoş
|
|
Condilom genital.
|
Creatină
|
|
Substanţă azotată a organismului, care joacă un rol în contracţia musculară.
|
Creatinina
|
|
Substanta azotata provenind din degradarea creatinei, constituent al tesutului muscular. |
Creier
|
|
Parte a encefalului, cea mai elevată, mai voluminoasă şi mai complexă, constituind sediul facultăţilor intelectuale.
|
Creier mic
|
|
Parte a encefalului situată la baza craniului, în spatele trunchiului cerebral şi responsabilă de coordonarea activităţilor musculare necesare echilibrului si mişcărilor. Sinonim: cerebel.
|
Creutzfeldt - Jakob
|
|
(boala a lui). Boala cerebrala foarte rara, ce evolueaza catre dementa.
|
Crevasă
|
|
Fisură cutanată puţin profundă.
|
Crioglobulina
|
|
Imunoglobulina anormala precipitand la temperaturi inferioare temperaturii de 37 C. |
Criptorhidie
|
|
Anomalie congenitală a poziţiei testiculului. Sinonim: ectopie a testiculului.
|
Cristalin
|
|
Lentilă biconvexă, situată în spatele irisului şi în faţa corpului vitros, care intervine în procesul de acomodare.
|
Crohn
|
|
(boală a lui). Boală inflamatorie cronică a intestinului, de origine necunoscută.
|
Cromozom
|
|
Element situat în nucleul celulei, purtător al informaţiei genetice.
|
Cronic,-ă
|
|
Se spune despre o boală cu evoluţie lentă şi fără tendinţa de a se ameliora.
|
Crup
|
|
Difterie cu localizare laringeană.
|
Cruralgie
|
|
În sens strict, durere a coapsei. În practică, termenul este rezervat nevralgiilor (durerilor vii simţite pe traseul nervului crural).
|
Cryptococoză
|
|
Micoză provocată prin inhalarea unei levuri, cryptococcus neoformans. Sinonim: toruloză.
|
Cubitus
|
|
Os lung al antebraţului, paralel şi intern radiusului, articulându-se în partea de sus cu humerusul, iar în partea de jos cu oasele carpului.
|
Cuperoză
|
|
Dilataţie permanentă şi vizibilă a vaselor mici ale pielii feţei.
|
Curbatură
|
|
Senzaţie de durere, de oboseală a muşchilor după un efort neobişnuit sau în faza iniţială a unor boli virale (gripă, hepatită etc.).
|
Cushing
|
|
(sindrom al lui). Ansamblu de tulburări legate de o hipersecreţie de corticosteroizi (hormoni produşi de către glandele corticosuprarenale).
|
|
