| |
| Nota: Termenii medicali provin din Dictionarul de Medicina Larousse publicat de catre Editura Univers Enciclopedic in anul 1998. |
|
|
 |
|
Dacrioadenită
|
|
Inflamaţie, acută sau cronică, a glandei lacrimale.
|
Dacriocistită
|
|
Inflamaţie, acută sau cronică, a sacului lacrimal, situat între unghiul intern al ochiului şi nas.
|
Daltonism
|
|
Tulburare ereditară a vederii în culori, în special pentru culorile roşu şi verde.
|
Darier
|
|
(boală a lui). Boală cutanată caracterizată prin leziuni cu cruste şi cornoase, urât mirositoare.
|
Deambulator
|
|
Cadru rigid sau articulat destinat să asigure un sprijin în deplasările sale unei persoane al cărei mers sau echilibru nu sunt asigurate. Sinonim: cadru pentru mers.
|
Debit ventilator
|
|
Volum de aer inspirat sau expirat de către plămâni pe unitatea de timp şi a cărui măsurare este utilizată în scopuri de diagnostic. Sinonim: debit respirator.
|
Decalcificare
|
|
Diminuarea importantă a conţinutului în calciu al organismului, în mod particular în oase şi în dinţi. Sinonim: decalcifiere.
|
Decalotare sau decalotaj
|
|
Acţiunea de descoperire a glandului penian făcând să alunece pielea prepuţului către baza organului viril.
|
Decerebrare
|
|
Tulburare apărută din cauza unei leziuni grave a trunchiului cerebral (partea encefalului situată chiar dedesuptul creierului).
|
Decompensare respiratorie acută
|
|
(sindrom de). Formă particulară a insuficienţei respiratorii acute caracterizată prin gravitatea şi apariţia sa rapidă în cazul unor plămâni sănătoşi, în prealabil.
|
Decompresie
|
|
Diminuare a presiunii care se exercită asupra organismului unui subiect după ce acesta a fost expus unei presiuni mai mari decât presiunea atmosferică.
|
Decroşare de maxilar
|
|
Luxaţie temporo-mandibulară.
|
Decubit sau decubitus
|
|
Atitudine a corpului alungit pe un plan orizontal. Decubitul poate fi dorsal (pe spate), ventral (pe burtă) sau lateral (pe-o parte) drept sau stâng.
|
Dedublare a personalităţii
|
|
Tulburare a unităţii conştiinţei de sine, caracterizată prin alternanţă a unei prime personalităţi şi a uneia sau a mai multor personalităţi secundare la un acelaşi subiect.
|
Defecare
|
|
Acţiunea prin care sunt expulzate fecalele din intestin.
|
Deficienta mintala
|
|
Insuficienta a dezvoltarii mintale. Sinonime: arieratie mintala, oligofrenie. |
Degenerescenţă oculară
|
|
Alterare a funcţionării unor ţesuturi ale ochiului.
|
Deget in
|
|
Blocare a unui deget in pozitie indoita. |
Deglutiţie
|
|
Act prin care bolul alimentar trece din gură in esofag apoi în stomac.
|
Degratura
|
|
Inrosire a extremitatilor (mâini, picioare, nas, urechi) din cauza frigului.
|
Dejerine-klumpke
|
|
(sindrom al lui). Sindrom care afecteaza membrul superior si ochiul. Este consecinta unei lezari a fibrelor interioare ale plexului brahial. |
Dejerine-sottas
|
|
(boala a lui). Boala ereditara, caracterizata printr-o hipertrofie a nervilor, responsabila de atrofie musculara si paralizii. |
Delir
|
|
Pierdere a simţului realităţii care se traduce printr-un ansamblu de convingeri false, iraţionale, la care subiectul aderă ferm.
|
Delirum tremens
|
|
Sindrom acut şi grav consecutiv dezobişnuirii bruşte de alcool a unei persoane care suferă de alcoolism cronic.
|
Demenţă
|
|
Slăbirea progresivă a ansamblului de funcţiuni intelectuale, în urma unor lezări a celulelor nervoase cerebrale.
|
Demielinizare
|
|
Pierdere a tecii de melină care înconjoară unele fibre nervoase.
|
Demons-Meigs
|
|
(sindrom al lui). Sindrom caracterizat prin asocierea unei tumori ovariene benigne (adesea un fibron) si unei efuziuni de lichid in cavitatea peritoneala (ascita) si in pleura (hidrotorax). Sinonim: sindromul lui Meigs.
|
Dependenţă
|
|
Stare rezultând din absorţia periodică sau continuă a unui drog.v
|
Depigmentare
|
|
Leucodermie.
|
Depozit urinar
|
|
Depozit format din sedimentarea urinei. Sinonim: sediment urinar, culot urinar (din franceză).
|
Depresie
|
|
Stare patologică caracterizată printr-o stare de spirit tristă şi îndurerată, asociată cu o reducere a activităţii psihomotorii. Sinonim: depresiune.
|
Deranjament gastric
|
|
Ansamblu de simptome gastrointestinale, prost definite, puţin grave, de durată variabilă, însoţite sau nu de febră.
|
Derm
|
|
Pătură mijlocie a pielii, care separă epidermul de hipoderm.
|
Dermatită
|
|
Orice inflamaţie a pielii, oricare ar fi originea ei. Sinonim: dermită.
|
Dermatită herpetiformă
|
|
Boală cutanată caracterizată prin bule umplute cu lichid, asociate adesea cu o atingere digestivă.
|
Dermatofiţie
|
|
Infecţie a pielii, a pielii capului sau a unghiilor cauzată de o ciupercă microscopică, dermatofitul. Sinonime: dermatofitoză, micoză.
|
Dermatomiozita
|
|
Boala inflamatorie a muschilor striati ai pielii. Dermatomiozita, o boala rara, probabil de origine imunologica, se intalneste de doua ori mai frecvent la femei decat la barbati. |
Dermatoză
|
|
Orice boală de piele, oricare ar fi cauza ei.
|
Dermatoză cu iga linear
|
|
Boală cutanată rară, caracterizată prin apariţia unor bule lichidiene pe partea inferioară a corpului.
|
Dermatoză pustuloasă subcornoasă
|
|
Boală cutanată a vârstei mature, cu evoluţie cronică, dar benignă.
|
Dermită de apropiere
|
|
Erupţie cutanată consecutivă unei expuneri la soare după contactul cu o plantă.
|
Dermită de scaun
|
|
Eritem fesier.
|
Dermită ocre a gambelor
|
|
Angiodermită purpurică şi pigmentată.
|
Dermită ortoergică
|
|
Iritaţie cutanată consecinţă, în general, a contactului cu un produs chimic cu pielea. Sinonim: dermatită artificială.
|
Dermită seboreică
|
|
Afecţiune cutanată caracterizată prin înroşiri şi scuame cu predominanţă pe faţă. Sinonim: dermatită seboreică.
|
Dermografism
|
|
Reacţie cutanată locală consecutivă unei stimulări mecanice (frecare, zgâriere) şi asimilată cu o urticarie.
|
Descuamare
|
|
Eliminare normală sau patologică a stratului cornos al pielii.
|
Deshidratare
|
|
Ansamblu de tulburări consecutive unei pierderi excesive de apă din organism.
|
Desosare
|
|
Dezvelirea porţiunii radiculare a dintelui prin retractarea ţesutului gingival.
|
Detartrare
|
|
Eliminare a tartrului de pe suprafeţele dentare.
|
Devitalizare
|
|
Extirpare chirurgicală a pulpei (nerv şi vase) unui dinte. Sinonim: pulpectomie.
|
Dextrocardie
|
|
Anomalie congenitală a amplasării inimii, aşezată în dreapta toracelui, iar cavităţile sale cardiace fiind inversate.
|
Dezlipire sau decolare de retină
|
|
Afecţiune gravă a ochiului consecutivă separării retinei (membrană nervoasă sensibilă la lumină, care tapisează fundul ochiului) de foiţa subiacentă sub efectul trecerii de lichid vitros sub retină.
|
Dezlipire sau decolare epifizată
|
|
Traumatism osos, specific copilului şi adolescentului, ce afectează cartilagiul de conjugare (zona de creştere a osului).
|
Dezorientare
|
|
Pierdere a simţului de orientare în timp şi/sau spaţiu.
|
Diabet
|
|
Orice boală caracterizată prin eliminarea excesivă a unei substanţe în urină. Se pot deosebi, diabetul insipid, tulburare a funcţiunii renale, caracterizat printr-o emisie masivă de urină; diabetul zaharat, prezenţă excesivă a zaharurilor în urină din cauza unei hiperglicemii; diabetul renal, prezenţa zahărului în urină, fără hiperglicemie; diabetul de sarcină, formă de diabet zaharat survenind în timpul sarcinii. Folosit fără vreun epitet, cuvântul diabet semnifică diabetul zaharat.
|
Diabet de sarcină
|
|
Diabet zaharat tranzitoriu care survine în timpul sarcinii.
|
Diabet insipid
|
|
Tulburare funcţională caracterizată printr-o incapacitate a rinichilor de a concentra urina, traducându-se printr-o poliurie (emisia unei cantităţi foarte importante de urină diluată) şi printr-o polidipsie (sete intensă).
|
Diabet renal
|
|
Prezenţa excesivă a zahărului în urină atunci când nivelul glucozei este normal.
|
Diabet zaharat
|
|
Afecţiune cronică ce se caracterizează printr-o glicozurie (prezenţă de zahăr în urină) provenind dintr-o hiperglicemie (exces de zahăr în sânge).
|
Diafragmă contraceptivă
|
|
Membrană de cauciuc, montată pe un inel suplu care se plasează pe fundul vaginului astfel încât acoperă colul uterin.
|
Dializă
|
|
Tehnică vizând suplinirea unei funcţii renale prăbuşite, prin eliminarea concomitentă a excesului de apă din organism şi a produselor rezultate din metabolism aflate în sânge.
|
Diaree
|
|
Emisie acută sau cronică, de scaune foarte frecvente.
|
Diaree a călătorilor
|
|
Diaree de scurtă durată survenind în cursul unei călătorii la distanţă mare şi datorată unei modificări bruşte a obiceiurilor alimentare şi practic întotdeauna unei infecţii microbiene. Sinonime: „răzbunarea lui montezuma”, „tourista” (în franceză).
|
Diastolă
|
|
Perioadă de relaxare musculară şi de umplere a ventriculelor cardiace, urmând sistolei.
|
Difterie
|
|
Boala infectioasa (toxiinfectie) contagioasa, cauzata de bacilul lui Klebs-Loffler, corynebacterium diphteriae. |
Dinte inclus
|
|
Oprire parţială sau totală a eruperii unui dinte care rămâne sub gingie sau este complet încastrat în osul maxilarului.
|
Diplegie
|
|
Paralezie bilateralã, afectând în mod simetric zone mai mult sau mai puþin întinse ale organismului. Guillain-Barre (sindrom a lui).
|
Diplopie
|
|
Perceperea a două imagini ale unui obiect potrivit.
|
Disartrie
|
|
Dificultate a vorbirii nelegată de o atingere a organelor de fonaţie (limbă, buze, văl palatin etc.) Sau de comanda nervoasă a acestor organe.
|
Disc intervertebral
|
|
Structură anatomică rotunjită şi plată, constituită dintr-un tesut cartilaginos, reunind vertebrele şi jucând între ele un rol de amortizor.
|
Discartroză
|
|
Atingere degenerativă a discului intervertebral legată de o artroză vertebrală.
|
Discondroplazie
|
|
Encondromatoză.
|
Discromatopsie
|
|
Alterare a vederii culorilor.
|
Discromie
|
|
Orice modificare a culorii normale a pielii, cauzată de o boală dermatologică sau caracteristică unei alte boli a organismului.
|
Disecţie aortică
|
|
Ruptură longitudinală a tunicii medii a peretelui arterial al aortei. Sinonim: anevrism disecant.
|
Disembriom
|
|
Tumoră benignă sau malignă care se dezvoltă pe seama celulelor embrionare, rămase prezente în organism, şi care este capabilă să dea naştere la diferite tipuri de ţesuturi. Sinonim: teratom.
|
Disfagie
|
|
Tulburare a diglutiţiei legată de dificultatea trecerii alimentelor din gură spre stomac.
|
Disfibrinogenemie
|
|
Anomalie congenitală sau dobândită a coagulării cauzată de producerea unui fibrinogen (factor de coagulare) anormal.
|
Disfonie
|
|
Anomalie a calităţii vocii care devine răguşită, stinsă, prea ascuţită, prea gravă sau baritonală (emiterea simultană a două sunete).
|
Disgenezie
|
|
Malformaţie a unui organ sau a unui‚ ţesut, survenin în timpul dezvoltării embrionare.
|
Disglobulinemie
|
|
Anomalie cantitativă sau calitativă a globulinelor, unul dintre grupurile de proteine ale sângelui.
|
Dishidroză
|
|
Formă de exemă caracterizată prin vezicule care apar pe mâini sau pe picioare.
|
Disimulare
|
|
Acţiune prin care un subiect caută în mod deliberat să ascundă altuia un fapt sau o stare.
|
Diskinetie rectală
|
|
Tulburare a evacuării rectale.
|
Diskinezie
|
|
Anomalie a activităţii musculare traducându-se prin apariţia unor mişcări anormale sau printr-o jenă în mişcările voluntare conferindu-le un aspect anormal.
|
Dislexie
|
|
Dificultate de a învăţa cititul şi scrisul, în afara oricărei deficienţe intelectuale şi senzoriale şi oricărei tulburări psihiatrice.
|
Dislipidemie
|
|
Anomalie a nivelului de lipide din sânge.
|
Dismenoree
|
|
Menstruaţie dureroasă.
|
Disostoză
|
|
Malformaţie congenitală gravă şi foarte rară a unuia sau mai multor oase.
|
Dispareunie
|
|
Durere survenind la femeie în timpul raporturilor sexuale.
|
Dispepsie
|
|
Senzaţie de disconfort digestiv, apărând după masăv
|
Displazie
|
|
Anomalie a dezvoltării unui organ sau a unui ţesut antrenând leziuni şi o tulburare a funcţionării.
|
Dispnee
|
|
Jenă respiratorie simţită de către un bolnav, constatată sau nu de către medic.
|
Distensie abdominală
|
|
Creştere în volum a abdomenului.
|
Distocie
|
|
Dificultate care deranjeazã sau impiedica desfasurarea normala a unei nasteri.
|
Distomatoză
|
|
Boală parazitară a omului şi mamiferelor, consecutivă infestării cu diferite specii de distoma.
|
Distonie
|
|
Contracţie involuntară şi dureroasă care înţepeneşte o parte a corpului sau întreg corpul într-o poziţie anormală.
|
Distrofie musculară
|
|
Boală musculară familiară şi ereditară care provoacă o degenerescenţă progresivă a fibrelor musculare.
|
Distrofie ovariană
|
|
Ovarelor polichistice.
|
Disurie
|
|
Dificultate de a urina.
|
Diureză
|
|
Volum al urinii secretate de rinichi într-o perioadă de timp dată.
|
Diverticul
|
|
Cavitate normală sau patologică comunicând cu un organ cavitar.
|
Diverticulită
|
|
Inflamaţie a unora sau a mai multor diverticuli.
|
Diverticuloză colică
|
|
Anomalie a colonului care constă în prezenţa unor diverticuli în peretele acestuia, mucoasa colică realizând o mică hernie trecând prin pătura musculară.
|
Dizenterie
|
|
Sindrom infecţios caracterizat prin emisia de scaune mucoase şi sangvinolente amestecate sau nu cu materii fecale.
|
Dizigoţi
|
|
Se spune despre germenii proveniţi din două ouă diferite (zigoţi). Sinonim: bivitelini.
|
Dolicocolon
|
|
Colon deosebit de lung.
|
Donator universal
|
|
Subiect care poate să-şi doneze sângele unui individ aparţinând oricărui grup sangvin al sistemului abo. Doar subiecţii aparţinând grupului o sunt denumiţi donatori universali.
|
Dorsalgie
|
|
Durere a rachisului dorsal.
|
Down
|
|
(sindrom al lui). Trisomie 21.
|
Dracunculoză
|
|
Boală parazitară subcutanată cazată de infestarea cu dracunculus medinensis, numit şi filarie de medina, vierme de guineea sau dragon.
|
Drepanocitoză
|
|
Boală ereditară a sângelui, caracterizată printr-o mutaţie a hemoglobulinei (hemoglobinopatie), traducându-se printr-o gravă anemie cronică.
|
Dressler
|
|
(sindrom al lui). Pericardită (inflamaţie a pericardului, membrana care înconjoară inima) survenind la una sau la mai multe săptămâni după un infart al miocardului.
|
Duchenne
|
|
(miopatie a lui). Boală ereditară caracterizată printr-o degenerescenţă musculară.
|
Duoden
|
|
Parte iniţială a intestinului subţire, urmând pilorului (sfincterul muscular de la extremitatea stomacului) şi continuându-se cu jejunul (a doua porţiune a intestinului subţire).
|
Duodenită
|
|
Inflamaţie a peretelui doudenului.
|
Duplicitate renală
|
|
Anomalie congenitală caracterizată prin prezenţa a doi rinichi pe aceeaşi parte, partea opusă putând să fie normală sau să prezinte aceeaşi malformaţie.
|
Dupuytren
|
|
(boală a lui). Afecţiune a mâinii caracterizată printr-o flectare progresivă şi ireductibilă a unor degete, îndeosebi a inelarului şi a auricularului (degetul mic), către palmă.
|
Durillon
|
|
(fr.). Îngroşare localizată a stratului cutanat al epidermului pe o zonă de frecare a piciorului.
|
|
