| |
| Nota: Termenii medicali provin din Dictionarul de Medicina Larousse publicat de catre Editura Univers Enciclopedic in anul 1998. |
|
|
 |
|
Acanthosis nigricans
|
|
Boală cutanată rară caracterizată prin formarea de plăci de piele, groase şi închise la culoare, localizate în special pe gât, subsuoară şi pe partea ventrală.
|
Accident ischemic tranzitoriu
|
|
Accident neurologic localizat, cu durată mai mică de 24 ore, de origine ischemică, adică provocat printr-o întrerupere sau diminuare a circulaţiei sangvine într-un vas cerebral. |
Accident vascular cerebral
|
|
Accident neurologic localizat, cu o durata mai mare de 24 de ore, cauzat de o leziune vasculara cerebrala. |
Acid acetilsalicilic
|
|
Medicament analgezic si antipiretic (activ fata de durere si febra) de referinta. |
Acid ascorbic
|
|
Vitamina C.
|
Acid folic
|
|
Vitamina hidrosolubila a grupului de vitamine B, avand un rol fundamental in formarea celulelor organismului. |
Acid gras
|
|
Acid organic, principalul constituent al lipidelor.
|
Acid nicotinic
|
|
Vitamina PP.
|
Acid pantotenic
|
|
Vitamina B5.
|
Acid uric
|
|
Acid rezultat din degradarea acizilor nucleici (ADN si ARN) ai organismului. |
Acidoza
|
|
Deranjament al echilibrului acidobazic al organismului corespunzand unei cresteri a concentratiei de acid plasma in lichidele interstitiale. |
Acidoza lactica
|
|
Forma particulara de acidoza metabolica datorata unei acumulari de acid lactic in sange. |
Acnee
|
|
Dermatoza provocata de inflamarea foliculilor pilosebacei. |
Acneea juvenila
|
|
Acneea juvenila este datorata unor dereglari hormonale: la pubertate, secretia sebacee, care depinde de androgeni (hormonii sexuali masculini) si de estrogeni (hormonii sexuali feminini) produsi de catre glanda suprarenala si de testicul sau ovar, creste in mod deosebit.
|
Acneea rozacee
|
|
Cauzele acneeei rozacee sunt controversate: unii o atribuie unei hipoclorhidrii (diminuarea proportiei de acid clorhidric in sucul gastric). |
Acondroplazie
|
|
Afecţiune a dezvoltării osoase care duce la nanism.
|
Acrocianoză
|
|
Dereglare circulatorie trecătoare responsabilă de o cianoză a extremităţilor corpului (urechi, mâini, picioare).
|
Acrodinie
|
|
Boala vasomotorie a extremitatilor, observabila la copilul de varsta cuprinsa intre 6 luni si 5 ani. |
Acrokeratoză
|
|
Dermatoză caracterizată printr-o îngroşare a epidermei afectând în principal palmele mâinilor şi tălpile picioarelor.
|
Acroparestezie
|
|
Senzaţia de amorţire, de pişcătură sau de furnicare la extremităţile membrelor.
|
Actinomicoză
|
|
Boală infecţioasă provocată de actinomicete.
|
Actinoreticuloză
|
|
Dermatoză cronică a adultului, cauzată de o hipersensibilitate a pielii la lumină.
|
Acufenă
|
|
Percepţie, în general, eronată a unei senzaţii sonore (zumzăit, fluierat, târâit).
|
Acumetrie
|
|
Măsurare clinică a auzului.
|
Adam-stokes
|
|
(sindromul lui). Accident neurologic cauzat de o diminuare bruscă a irigării cerebrale.
|
Addison
|
|
(boala lui). Boală rară, cauzată de afectarea glandelor suprarenale, conducând la un deficit total în aldosteron şi în cortizon.
|
Adenită
|
|
Inflamaţie a unui ganglion limfatic. Sinonim: limfadenită.
|
Adenofibrom
|
|
Tumoră benignă care se dezvoltă pe o glandă şi care este constituită dintr-o proliferare a elementelor glandulare (adenom) şi de ţesut conjuctiv fibros (fibrom).
|
Adenoidectomie
|
|
Ablaţia chirurgicală a vegetaţiilor adenoide (hipertrofia amigdalelor faringiene ale lui luschka).
|
Adenom
|
|
Tumoră benignă ce se dezvoltă pe o glandă şi care reproduce structura ei.
|
Adenopatie
|
|
Afecţiune a ganglionilor limfatici, de origine inflamatorie, infecţioasă sau tumorală.
|
Aderenta
|
|
Unire anormala a doua tesuturi sau doua organe alaturate printr-un tesut conjunctiv. |
Adie
|
|
(sindromul lui). Afecţiune neurologică ce este caracterizată printr-o diminuare sau o dispariţie a reflexelor osteotendinoase şi prin reacţii pupilare anormale.
|
Adipocit
|
|
Celulă a organismului conţinând lipide.
|
Adrenalină
|
|
Hormon produs de glanda suprarenală cu rol primordial în funcţionarea sistemului nervos simpatic. Sinonim: epinefrină.
|
Aerobilie
|
|
Prezenţă a aerului în căile biliare (canalul coledoc sau vezicula biliară).
|
Aerocolie
|
|
Distensie a colonului printr-un conţinut gazos supraabundent.
|
Aerofagie
|
|
Deglutiţie de aer care poate provoca o aerogastrie.
|
Aerogastrie
|
|
Prezenţă excesivă a aerului în stomac şi care poate duce la distensia acestui organ.
|
Afakie
|
|
Absenţa cristalinului.
|
Afazie
|
|
Tulburare sau pierdere a capacităţii de exprimare şi de înţelegere a limbajului desprins, vorbit sau scris, independente de orice stare demenţială, atingere senzorială sau disfuncţie a musculaturii faringolaringeene.
|
Afonie
|
|
Pierdere a sonorităţii vocii.
|
Aftă
|
|
Mică ulceraţie superficială, dureroasă, observată cel mai des pe mucoasa bucală şi uneori pe mucoasa genitală.
|
Agamaglobulinemie
|
|
Absenta a gamaglobulinelor (imunoglobulinelor G sau IGG, plasmatice care joaca rol de anticorpi) in sange. |
Agenezie
|
|
Absenţă totală sau parţială a unui ţesut, a unui organ sau a unei structuri din timpul vieţii embrionare, datorată unei cauze ereditare.
|
Agnozie
|
|
Incapacitate de a recunoaşte obiectele, independentă de vreun deficit senzorial.
|
Agrafă
|
|
Mică lamă metalică utilizată pentru suturarea plăgilor.
|
Agrafie
|
|
Incapacitate de a scrie, independentă de orice tulburare motorie.
|
Agranulocitoză
|
|
Absenţă în sânge a granulocitelor neutrofile (globule albe care intervin în lupta împotriva agenţilor infecţioşi).
|
Akinezie
|
|
Tulburare caracterizată printr-o rărire a mişcărilor spontane ale corpului şi o încetinire a mişcărilor voluntare, în pregătirea lor sau în timpul executării lor, manifestări independente de vreo leziune a căii motorii principale.
|
Albinism
|
|
Afecţiune ereditară rară, caracterizată printr-o depigmentare totală sau parţială a pielii, părului şi perilor.
|
Albuminurie
|
|
Prezenţă a unei proteine, albumina, în urină.
|
Alcoolemie
|
|
Conţinutul în alcool etilic al sângelui.
|
Alcoolism
|
|
Dependenţă faţă de alcool şi ansamblul manifestărilor patologice care rezultă de aici. Sinonim: etilism.
|
Aldosteron
|
|
Hormon steroid secretat de glanda suprarenală, jucând un rol important în menţinerea echilibrului sodiu-potasiu în organism şi în reglarea tensiunii arteriale.
|
Alergen
|
|
Substanţă care antrenează o reacţie alergică la unii subiecţi.
|
Alexie
|
|
Incapacitatea de a înţelege semnele scrise sau tipărite. Sinonim: cecitate verbală.
|
Alfablocant
|
|
Substanţă capabilă să se opună unor efecte ale adrenalinei. Sinonim: alfaadrenolitic.
|
Algie
|
|
Durere localizată, regională sau viscerală, indiferent de cauza ei.
|
Algodistrofie
|
|
Sindrom dureros al unei mâini, al unui picior sau chiar al unui membru întreg, cu tulburări vasomotorii şi trofice, şi demineralizarea osoasă pronunţată.
|
Alimentaţie enterală
|
|
Alimentaţie pe cale digestivă. Sinonim: gavaj.
|
Alimentaţie parenterală
|
|
Alimentaţie pe cale intravenoasă.
|
Alopecie
|
|
Cădere totală sau parţială a părului sau perilor datorată vârstei, unor factori genetici sau constituind urmarea unei afecţiuni locale sau generale. Sinonim: psiloză.
|
Alpers
|
|
(boala a lui). Boala care se manifesta la copil, dupa o perioada de dezvoltare normala, printr-o degenerescenta a substantei cenusii a creierului si creierului mic (cortexul si nucleii cenusii).
|
Alport
|
|
(sindrom al lui). Sindrom care asociaza o boala renala (nefropatie ereditara), o atingere auditiva si, uneori, leziuni oculare. |
Aluminoză
|
|
Boală respiratorie provocată de inhalarea şi fixarea în plămân a pulberilor de aluminiu metalic (bauxită).
|
Alveolă dentară
|
|
Cavitate a oaselor maxilare în care este fixat un dinte.
|
Alveolă pulmonară
|
|
Cavitate naturală prezentă in ţesutul lobului pulmonar.
|
Alveolită dentară
|
|
Infecţie a alveolei dentare. Sinonim: periostită alveolodentară
|
Alveolită pulmonară
|
|
Inflamaţie a alveolelor pulmonare.
|
Alzheimer
|
|
(boală a lui). Afecţiune neurologică cronică, cu evoluţie progresivă, caracterizată printr-o alterare ireversibilă a intelectului care ajunge la o stare demenţială.
|
Ambliopie
|
|
Pierdere parţială sau relativă a acuităţii vizuale (cea care permite formarea pe retină a unei imagini clare, desluşite, bine focalizate).
|
Ambulator
|
|
Se spune despre un act chirurgical, despre un tratament etc., care permite mersul şi ansamblul activităţilor care sunt legate de acesta.
|
Ameţeală
|
|
Tulburare caracterizată printr-o alterare a simţurilor putănd evolua spre o pierdere a stării de conştienţă.
|
Amenoree
|
|
Absenţă a fluxului menstrual.
|
Ametropie
|
|
Anomalie a refracţiei oculare perturbănd claritatea imaginii de pe retină (miopatie, hipermetropie, astigmatism).
|
Amiant
|
|
Mineral compus din silicat de calciu şi silicat de magneziu.
|
Amibiază
|
|
Boală parazitară cauzată de infestarea cu amiba entamoeba histolytica.
|
Amigdală
|
|
Ansamblu de formaţiuni limfoide situate în perimetrul faringelui. Sinonim: tonsilă.
|
Amigdalectomie
|
|
Ablaţie chirurgicală a amigdalelor.
|
Amigdalită
|
|
Inflamaţie acută sau cronică, de origine infecţioasă, a amigdalelor palatine sau linguale.
|
Amilază
|
|
Enzime de origine salivară sau pancreatică intervenind în degradarea amidonului în maltoză. Sinonim: alfaamilază.
|
Amiloză
|
|
Afecţiune caracterizată prin infiltrarea în ţesuturi a unei substanţe numită amiloid. Sinonime: amiloidoză, boală amiloidă.
|
Amiotrofie
|
|
Diminuare în volum a unui muşchi striat prin reducerea de fibre contractile care îl constituie.
|
Amnezie
|
|
Pierdere totală sau parţială a capacităţii de memorare a informaţiei şi/sau de reamintire a informaţiei înmagazinate.
|
Amnios
|
|
Membrană fină care căptuşeşte interiorul cavităţii în care se găseşte fatul.
|
Amputaţie
|
|
Ablaţie a unui membru sau a unui segment de membru.
|
Anabolizant
|
|
Medicament care favorizează anabolismul (formarea ţesuturilor pornind de la substanţe nutritive).
|
Anafilaxie
|
|
Stare a unei fiinţe vii care, sensibilizată fiind prin introducerea unui alergen în organism, este susceptibilă să reacţioneze violent la introducerea ulterioară a unei noi doze, chiar minime, din acest alergen.
|
Analgezic
|
|
Medicament destinat suprimării sau ameliorării durerii. Sinonim: antalgic.
|
Analgezie
|
|
Abolire a sensibilităţii la durere, spontană sau terapeutică.
|
Anartrie
|
|
Incapacitate sau dificultate de a articula sunete, independentă de vreo leziune a organelor de fonaţie şi atunci cănd înţelegerea limbajului scris sau vorbit este normală.
|
Anasarcă
|
|
Edem generalizat al ţesutului celular subcutan cu efuziune în cavităţile seroase (pleură, pericard, peritoneu).
|
Anastomoză
|
|
Îmbinarea cap la cap, chirurgicală sau spontană, a două vase sangvine, a două viscere cavitare sau a două filete nervoase.
|
Anatoxină
|
|
Substanţă de origine microbiană folosită ca vaccin.
|
Anchilostomiază sau anchilostomoză
|
|
Boală parazitară cauzată de infestarea cu anchilostomoni.
|
Anchiloză
|
|
Limitarea parţială sau totală a mobilităţii unei articulaţii.
|
Andropauză
|
|
Diminuare a activitaţii genitale la bărbat.
|
Anemie
|
|
Diminuare a nivelului de hemoglobină (pigmentul globulelor roşii care asigură transportul oxigenului de la plămân la ţesuturi) din sânge.
|
Anestezie
|
|
Suspendare mai mult sau mai puţin completă a sensibilităţii generale, ori a sensibilităţii unui organ sau unei părţi a corpului.
|
Anevrism
|
|
Dilatare a unei artere sau a peretelui inimii.
|
Anevrism arterial
|
|
Dilatare a unui segment de vas arterial.
|
Angajare cerebrală
|
|
Deplasare a unei părţi a encefalului printr-un orificiu membranos sau osos, ducând astfel la o compresiune gravă a sistemului nervos.
|
Angeiologie
|
|
Studiu al vaselor aparatului circulator (artere, vene şi vase limfatice). Sinonim: angiologie.
|
Angeită
|
|
. Inflamaţie a peretelui vaselor sangvine. Sinonim: vascularită.
|
Angină
|
|
Boală inflamatorie acută a faringelui.
|
Angiocardiografie
|
|
Examen radiologic care permite vizualizarea cavităţilor cardiace.
|
Angiocolită
|
|
Infecţie bacteriană a căii biliare principale şi a căilor biliare intrahepatice (situate în interiorul ficatului).
|
Angiodermită purpurică şi pigmentară
|
|
Afecţiune cutanată frecventă, caracterizată printr-o inflamaţie bilaterală şi simetrică a părţii inferioare a gambelor. Sinonim: dermită ocre a gambelor.
|
Angioedem
|
|
Quincke (edem al lui).
|
Angiografie
|
|
Examen radiologic care permite examinarea volumului interior al unui vas sangvin (arteră sau venă) şi ale ramurilor în care se împarte acest vas.
|
Angiokeratom
|
|
Leziune cutanată care se prezintă sub forma unei mici papule de culoare roşu închis acoperită cu un strat keratozic tare.
|
Angioleiomiom
|
|
Mică tumoră benignă care se dezvoltă pe piele, în interiorul hipodermului; ia naştere în peretele muscular al unei vene subcutanate.
|
Angiom
|
|
Malformaţie care afectează sistemul vascular: artere, capilare, vene şi vase limfatice.
|
Angiopatie
|
|
Orice boală a vaselor sangvine sau limfatice.
|
Angor
|
|
Durere toracică ce poate iradia spre gât, maxilarul inferior sau braţe, consecinţă a unei proaste irigari a inimii. Sinonim: angină pectorală.
|
Anguiluloză
|
|
Boală parazitară cauzată de infestarea cu anguilule. Sinonim: strongiloidoză.
|
Anhidroză sau anidroză
|
|
Absenţă a secreţiei sudorale.
|
Aniridie
|
|
Absenţa irisului, de origine congenitală sau traumatică.
|
Anisakiază
|
|
Boală parazitară rară cauzată de infestarea cu larve de anisakis.
|
Anită
|
|
Inflamaţie a regiunii anale.
|
Anodonţie
|
|
Absenţă totală sau parţială a dezvoltării dinţilor.
|
Anoftalmie
|
|
Malformaţie congenitală caracterizată prin absenţa unuia dintre globii oculari sau a ambilor.
|
Anorectită
|
|
Inflamaţie a anusului şi rectului.
|
Anorexie
|
|
Diminuare sau încetare a alimentării, prin pierdere a poftei de mâncare sau prin refuzul de a se alimenta.
|
Anosmie
|
|
Pierdere totală sau parţială (atunci se vorbeşte de hiposmie) a mirosului.
|
Antebraţ
|
|
Parte a membrului superior situată între cot şi încheietura pumnului.
|
Antibiogramă
|
|
Examen bacteriologic care permite să se aprecieze sensibilitatea sau rezistenţa unei bacterii la mai multe antibiotice.
|
Antibiotic
|
|
Substanţă de origine naturală sau sintetică, utilizată contra infecţiilor cauzate de bacterii.
|
Anticorp
|
|
Proteina a serului sangvin secretata de catre limfocitele B (globulele albe care intervin in imunitate) ca reactie la introducerea unei substante straine (antigen) in organism. Sinonim: imunoglobulina. |
Antidepresiv
|
|
Medicament utilizat în tratamentul depresiei.
|
Antidiabetic
|
|
Antidiabetic
|
Antidot
|
|
Contraotravă specifică a unui produs toxic, utilizată în caz de intoxicaţie în completarea unui tratament simptomatic – intoxicaţie.
|
Antiepileptic
|
|
Medicament utilizat în tratamentul epilepsiei.
|
Antigen
|
|
Substanţă străină organismului, susceptibilă să declanşeze o reacţie imunitară provocând formarea de anticorpi.
|
Antisepsie
|
|
Ansamblul procedeelor utilizate pentru a lupta contra unei infecţii microbiene de suprafaţă.
|
Antiseptic
|
|
Produs utilizat pentru a lupta împotriva germenilor de pe piele şi de pe mucoase.
|
Antitoxină
|
|
Anticorp secretat de către organism în contact cu o toxină bacteriană şi înzestrat cu o putere neutralizantă.
|
Antracoză
|
|
Boală pulmonară consecutivă inhalării de particule de cărbune sau de grafit.
|
Antrax
|
|
1. Aglomerat al mai multor furuncule formănd mari noduli inflamatorii plini de puroi. 2. Cărbune.
|
Antropozoonoză
|
|
Boală a animalului transmisibilă fiinţei umane. Sinonim: zoonoză.
|
Anurie
|
|
Oprire a producerii de urină de către rinichi.
|
Anus
|
|
Orificiu terminal al tubului digestiv, permiţănd defecarea.
|
Anuscopie
|
|
Examen care permite explorarea anusului şi a rectului inferior.
|
Anxietate
|
|
Tulburare emoţională care se traduce printr-un sentiment nedefinit de nesiguranţă.
|
Aortă
|
|
Principala arteră a organismului, formându-se de la baza ventriculului stâng şi distribuind sângele oxigenat de către plămâni în întreg corpul.
|
Aortită
|
|
Inflamaţie a peretelui aortei.
|
Aortografie
|
|
Examen radiologic care permite vizualizarea aortei şi a ramurilor sale.
|
Apendice
|
|
Prelungire a unui organ.
|
Apendicectomie
|
|
Ablaţia chirurgicală a apendicelui.
|
Apendicită
|
|
Inflamaţie a apendicelui.
|
Apgar
|
|
(cotare a lui). Sistem pus la punct pentru evaluarea marilor funcţiuni vitale ale unui nou-născut din primul minut de viaţă şi aprecierea evoluţiei la 3,5 şi 10 minute mai târziu.
|
Apirexie
|
|
Absenta a cresterii temperaturii normale a corpului (in jur de 37oC). |
Aplazie
|
|
Insuficienţă sau oprire congenitală a dezvoltării unui ţesut sau unui organ.
|
Apnee
|
|
Oprire a respiraţiei, cu durată variabilă, fără oprire cardiacă.
|
Apofiză
|
|
Proeminenţă osoasă.
|
Apofizită
|
|
Inflamaţie a unei apofize.
|
Aponevroză
|
|
Membrană albicioasă, rezistentă, constituită din fibre conjunctive.
|
Apragmatism
|
|
Tulburare a activităţii învăţate, caracterizată prin incapacitatea subiectului de a realiza acţiunile cele mai curente.
|
Apraxie
|
|
Tulburare a realizării gesturilor cele mai concrete (manipularea obiectelor) sau simbolice (semnul crucii) independent de orice atingere a funcţiilor motorii şi senzitive şi de orice tulburare de înţelegere.
|
Arahnodactilie
|
|
Alungire patologică a degetelor de la mâini şi de la picioare.
|
Arahnoidită
|
|
Inflamaţie subacută sau cronică a arahnoidiei (una dintre cele trei membrane care constituie meningele).
|
Arc cornean
|
|
Inel albicios constituit din colesterol şi situat în jurul corneei.
|
Ardezierilor
|
|
(boală a) – schistoză.
|
Arenoblastom
|
|
Tumoră masculinizată a ovarului, cel mai des benignă.
|
Argirie sau argiroză
|
|
Afecţiune caracterizată printr-o pigmentare difuză cenuşie a pielii cauzată de depunerea intradermică de particule de argint. Sinonim: argiriază.
|
Arieraţie mintală
|
|
deficienţă mintală.
|
Aritmie cardiacă
|
|
Tulburare a ritmului cardiac, de natură fiziologică sau patologică.
|
Armstrong
|
|
(boală a lui). Boală infecţioasă cauzată de un arenavirus (virus al cărui patrimoniu genetic este constituit dintr-o moleculă de a.r.n.), virusul lui armstrong. Sinonim: coriomeningită limfocitară.
|
Arnold
|
|
(nerv a lui). Nerv format de ramura posterioară a celei de a doua rădăcini cervicale.
|
Arnold
|
|
(nevralgie a lui ). Leziune dureroasã a nervului mare a lui Arnold.
|
Arteră
|
|
Vas care vehiculează sângele inimii spre ţesuturi.
|
Arteriografie
|
|
Examen radiologic care permite vizualizarea directă a unei artere şi a ramurilor sale, precum şi studiul eventualelor anomalii ale teritoriului pe care îl irigă.
|
Arteriolă
|
|
Vas sangvin de diametru mic care asigură legătura între o arteră şi un capilar.
|
Arteriopatie
|
|
Orice boală a arterelor, indiferent care ar fi cauza ei.
|
Arterioscleroză
|
|
Boală degenerativă a arterei consecutivă distrugerii fibrelor musculare netede şi a fibrelor elastice care o constituie.
|
Arterită
|
|
Leziune inflamatorie a unei artere
|
Arterita temporala
|
|
Horton (boala a lui). |
Artralgie
|
|
Durere cu sediul la nivelul articulaţiilor sau în chiar articulaţii, putând să nu fie însoţită de o modificare a aspectului exterior al îmbătrânirii.
|
Artrită
|
|
Orice afecţiune inflamatorie, cronică sau acută, care afectează articulaţiile. Sinonim: osteoartrită.
|
Artrită dentară
|
|
Inflamaţie a ligamentului alveolodentar.
|
Artrita cronica juvenila
|
|
Still (boala a lui). |
Artrocenteză
|
|
Funcţionare a unei articulaţii în scopuri diagnostice sau terapeutice.
|
Artrodeză
|
|
Intervenţie chirurgicală constând în blocarea definitivă a unei articulaţii cu scopul de a o face nedureroasă şi stabilă.
|
Artrografie
|
|
Examen radiologic care permite vizualizarea interiorului unei articulatii. |
Artropatie
|
|
Orice boală reumatismală, indiferent de cauza sa. Sinonim: osteoartropatie.
|
Artroză
|
|
Afecţiune articulară, de origine mecanică şi neinflamatorie, caracterizată prin leziuni degenerative ale articulaţiilor, asociate cu o proliferare a ţesutului osos subiacent.
|
Asbestoză
|
|
Boală pulmonară cronică cauzată de inhalarea intensă şi prelungită a fibrelor de amiant.
|
Ascaridiază sau ascaridioză
|
|
Boală parazitară cauzată de infestarea cu ascaris.
|
Ascită
|
|
Exces de lichid între cele două membrane ale peritoneului, una care căptuşeşte interiorul peretelui abdominal, alta care înveleşte viscerele abdominale.
|
Asepsie
|
|
Absenţa germenilor microbieni susceptibili să cauzeze o infecţie.
|
Asfixie
|
|
Dificultate sau imposibilitate de a respira.
|
Asialie
|
|
Absenţa secretării de salivă de către glandele salivare. Sinonime: acrinie salivară, aptialie, aptialism.
|
Asomatognozie
|
|
Incapacitate a unui pacient de a recunoaşte o parte sau totalitatea corpului său ca urmare a unei leziuni cerebrale localizate.
|
Aspergiloză
|
|
Boală infecţioasă cauzată de dezvoltarea unei ciuperci microscopice, aspergillus fumigatus.
|
Aspermie
|
|
Defect de emisie a spermei.
|
Aspermie
|
|
Defect de emisie a spermei.
|
Asplenie
|
|
splinei, de origine congenitală sau consecutivă unei ablţii chirurgicale.
|
Astazie
|
|
Incapacitate parţială sau totală de a păstra poziţia de stat în picioare, independentă de orice deficit muscular şi de orice dereglare a mecanismelor elementare ale mersului.
|
Astenie
|
|
Stare de slăbiciune generală caracterizată printr-o diminuare a puterii funcţionale a organismului, neconsecutivă muncii sau efortului şi care nu dispare prin odihnă.
|
Astenopie
|
|
Incapacitate sau dificultate de a susţine un efort vizual de aproape, antrenând o vedere înceţoşată şi dureri de cap.
|
Asterixis
|
|
Dereglare neurologică caracterizată prin secuse (contracţii) musculare bruşte şi scurte, din cauza unei întreruperi intermitente a tonusului muscular.
|
Astigmatism
|
|
Defect optic rezultând dintr-o curbură inegală a corneei cel mai frecvent, şi mai rar a cristalinului sau a ansamblului globului ocular.
|
Astm
|
|
Afecţiune caracterizată prin crize de dispnee (jenă respiratorie) paroxistică siflantă atestând o contracţie brutală a muşchilor care comandă închiderea şi deschiderea bronhiilor, cărora li se asociază un edem şi o hipersecreţie a mucoaselor căilor aeriene (faringe, laringe, trahee, fose nazale).
|
Astragal
|
|
. Os scurt al piciorului în formă de scripete, situat între extremitatea inferioară a gambei şi calcaneu.
|
Astrocitom
|
|
Tumoră malignă a sistemului nervos central care se dezvoltă pe seama astrocitelor (celulele constitutive ale ţesutului de susţinere a sistemului nervos central).
|
Ataxie
|
|
Dereglare a coordonării mişcărilor, legată nu de o afectare a forţei musculare, ci de un defect de coordonare a modului de funcţionare a musculaturii.
|
Atelectazie
|
|
Prăbuşire a alveolelor unei părţi a plămânului sau chiar ale unui plămân întreg, din cauza absenţei ventilării, o consecinţă a obstrucţiei totale sau parţiale a unei bronhii.
|
Aterom
|
|
Depunere lipidică pe suprafaţa internă a peretelui arterelor.
|
Atetoză
|
|
Dereglare caracterizată prin existenţa unor mişcări involuntare, lente, neregulate, de amplitudine mică, neîntrerupte, care afectează îndeosebi capul, gâtul şi membrele.
|
Atireoză
|
|
Absenţă congenitală a corpului tiroid.
|
Atopie
|
|
Predispoziţie ereditară de a prezenta manifestări de hipersensibilitate imediată ca astmul, febra de fân, urticaria, eczema zisă atopică, polinoza (sensibilitatea la grăunţele de polen), unele rinite şi conjunctivite, precum şi diverse manifestări alergice digestive.
|
Atrezie
|
|
Absenţă sau ocluzie, în general congenitală, a unui orificiu sau a unui conduct natural.
|
Atrichie
|
|
Malformaţie congenitală rară, caracterizată prin absenţa totală a perilor şi părului.
|
Atrofie
|
|
Diminuare a greutăţii şi volumului unui organ, unui ţesut sau unui membru, ca urmare a unei hrăniri insuficiente a celulelor sau a imobilizării.
|
Aură
|
|
Manifestare clinică trecătoare anunţând o criză de epilepsie.
|
Auricul
|
|
Cavitate cardiacă ce primeşte sângele înainte de a-l face să treacă în ventriculul corespunzător.
|
Autism
|
|
Ruptura a activitatii mintale de realitatea exterioara si retragerea mai mult sau mai putin totala in lumea imaginara si a fantasmelor. |
Autoanticorp
|
|
Anticorp îndreptat împotriva unui constituent al organismului care îl produce.
|
Autoimunitate
|
|
Stare patologică a organismului devenit victimă a propriilor sale mijloace de apărare imunitară.
|
Autotransfuzie
|
|
Injectare intravenoasă a unui subiect cu propriul lui sânge, prelevat înaintea unei intervenţii chirurgicale sau în cursul acesteia. Sinonim: transfuzie autologă.
|
Autozom
|
|
Cromozom ale cărui informaţii genetice nu intervin în determinarea sexului. – cromozom.
|
Avitaminoză
|
|
Ansamblul a fenomenelor patologice cauzate de carenţe în una sau mai multe vitamine.
|
Avort
|
|
Întrerupere prematură a sarcinii.
|
Avulsie dentară
|
|
Extragere sau luxare a unui dinte.
|
Azoospermie
|
|
Absenţă totală a spermatozoizilor în sperma emisă.
|
Bătătură
|
|
Calozitate dureroasă pe un deget de la picior. – calozitate.
|
B.C.G.
|
|
(vaccin). Vaccin antituberculos.
|
B.K.
|
|
Koch (bacil al lui).
|
B.T.S.
|
|
boalã transmisibilã sexual.
|
Babesioză sau babesieloză
|
|
Boală parazitară datorată infestării globulelor roşii de către babesoide.
|
Bacil
|
|
Bacterie în formă de bastonaş, spre deosebire de coci (bacterii rotunde) şi de spirochete (bacterii spiralate).
|
Bacil acido-alcoolorezistent
|
|
myco-bacterium
|
Bactericid, -ă
|
|
Care omoară bacteriile, care le distruge.
|
Bacterie
|
|
Fiinţă aparţinând unui grup caracterizat printr-o structură unicelulară foarte simplă, cu nucleu difuz şi care se reproduce prin sciziparitate (divizarea în două).
|
Bacteriurie
|
|
Prezenţă a bacteriilor în urină.
|
Bagasoză
|
|
Boală respiratorie cauzată de inhalarea pulberilor rezultate din partea lemnoasă a trestiei de zahăr rămase după extragerea zahărului.
|
Balanită
|
|
Inflamaţie cel mai des acută a glandului şi a porţiunii dintre gland şi prepuţ
|
Balantidioză sau balantidiază
|
|
Boală parazitară a colonului cauzată de infestarea cu balantidium coli.
|
Balbaiala
|
|
Perturbare a elocutiunii, caracterizata prin ezitare, repetare sacadata, pauze penibile, si chiar impiedicarea completa a facultatii de a articula. |
Barlow
|
|
(sindrom a lui). Tulburare cardiaca asociind un zgomot anormal si un suflu in timpul sistolei. Sinonim: balonizare valvulara. |
Barotraumatism
|
|
Orice manifestare patologică legată de varietăţile de presiune din interiorul organismului.
|
Bartholin
|
|
(glanda a lui). Fiecare dintre glandele situate de o parte si de alta a jumatatii posterioare a orificiului vaginal. Sinonim: glanda vulvovaginala. |
Bartholinita
|
|
Inflamatie a uneia sau chiar a ambelor glande a lui Bartholin. |
Basedow
|
|
(boala a lui). Boala autoimuna a glandei tiroide. Sinonim: boala a lui Graves. |
Behcet
|
|
(boala a lui). Afectiune cronica evoluand in pusee inflamatorii recidivante. |
Bejel
|
|
Boală infecţioasă contagioasă consecutivă unei infestări neveneriene cu treponema pallidum. Sinonim: sifilis endemic.
|
Benign,-ă
|
|
. 1. Califică o boală care evoluează, în mod simplu şi fără consecinţe grave, spre vindecare. 2. Caracterizează o leziune necanceroasă, localizată si care nu antrenează nici o diseminare de metastaze în ţesuturile învecinate (spre deosebire de cea malignă).
|
Berger
|
|
(boală a lui). Boală cronică a glomerurilor renali, caracterizată prin prezenţa imunoglobulinei a în aceste unităţi filtrante. Sinonim: nefropatie cu iga.
|
Beri-beri
|
|
Boala cauzata de carenta vitaminei B1 (tiamina). |
Berilioză
|
|
Boală pulmonară rară, datorată inhalării de pulberi sau de fum conţinând beriliu, un metal dur care intră în compoziţia a numeroase aliaje.
|
Besnier-boeck-schaumann
|
|
(boală a lui). – sarcoidoză.
|
Bezoar
|
|
Agregat de substanţe nedigestibile care stagnează în tubul digestiv.
|
Biceps
|
|
Muşchi al membrelor superioare şi inferioare având una dintre extremităţi legată de os prin tendoane separate.
|
Bicuspidie
|
|
Malformaţie congenitală a inimii caracterizată prin prezenţa a două valve sigmoide în loc de trei, în general la nivelul valvulei aortice.
|
Biermer
|
|
(boala a lui). Anemie rezultand din proasta absortie a vitaminei B12 in stomac. Sinonime: anemie a lui Biermer, anemie pernicioasa, boala a lui Addison-Biermer. |
Bilă
|
|
Lichid secretat de celulele ficatului, care contribuie la digerarea grăsimilor.
|
Bilharzioză
|
|
Boală parazitară datorată infestării cu bilharzii (sau schistosomi). Sinonim: schistosomiază.
|
Bilirubină
|
|
Pigment galben-brun care provine din degradarea hemoglobinei (şi a câtorva alţi pigmenţi respiratorii) şi constituie principalul colorant al bilei.
|
Biliverdină
|
|
Pigment biliar de culoare verde, rezultând din degradarea hemoglobinei.
|
Biopsie
|
|
Prelevare a unui fragment de ţesut sau de organ în scopul de a fi examinat microscopic.
|
Bioritm
|
|
Variaţie periodică a unui fenomen fiziologic. Sinonim: ritm biologic.
|
Blastomicoză
|
|
Boală infecţioasă provocată de ciuperca blastomyces.
|
Blefarită
|
|
Inflamaţie a pleoapelor, limitată de obicei la marginea liberă, evoluând de manieră cronică şi recidivantă.
|
Blefarofimoză
|
|
Malformaţie congenitală, care se caracterizează printr-o îngustare a fantei pleoapelor, din cauza unui epicanthus (pliu cutanat vertical la unghiul intern al pleoapelor) şi un ptozis (căderea pleoapei superioare).
|
Blefarospasm
|
|
Afecţiune dobândită constând în contradicţii involuntare ale muşchilor pleoapelor.
|
Blenoragie
|
|
Boală transmisibilă sexual, provocată de neisseria gonorrheae. Sinonim: gonococie, gonoree, sculament (popular).
|
Bloc auriculoventricular
|
|
Alterare a conducţiei electrice în ţesutul nodal (ţesut propriu muşchiului cardiac) dintre auricule şi ventricule. Sinonim: bloc atrioventricular.
|
Bloc de ramura
|
|
Tulburare cardiaca a conductiei influxurilor electrice in ramurile fasciculului lui His, care merg de o parte si de alta a septului interventricular (membrana musculara care separa ventriculele). |
Bloc enyimatic suprarenalian
|
|
Anomalia sau absenţa funcţionării, de origine ereditară, a unei enzime a glandei corticosuprarenale.
|
Bloc enzimatic tiroidian
|
|
Tulburare a sintezei hormonilor tiroidieni, de origine ereditară.
|
Boală celiacă
|
|
Boală ereditară caracterizată printr-o atrofiere a vilozităţilor mucoasei intestinului subţire şi favorizată de absorţia glutenului (proteină prezentă în grâu, secară şi orz). Sinonime: atrofie vilozitară primitivă, intoleranţă la gluten, sprue nostras.
|
Boală coronariană
|
|
insuficienţă coronariană.
|
Boală familială
|
|
Orice boală găsită cu o frecvenţă neobişnuită la membrii diferitelor generaţii ale aceleiaşi familii.
|
Boală hemolitică a nou-născutului
|
|
Distrugerea globulelor roşii ale unui nou-născut cauzată de o incompatibilitate sangvină între mama sa şi el.
|
Boală hiperostozantă
|
|
Tendinţă de a fabrica os în exces la nivelul entezei (zona unui os unde se inseră muşchii, tendoanele şi ligamentele), care se observă cel mai des la coloana vertebrală dar şi la şolduri, la umeri, la genunchi etc.
|
Boală lizozomială sau lizozomală
|
|
Boală ereditară rezultând din depunerea în lizozomi (mici rezervoare de enzime conţinute în celule) de molecule specifice nedistruse sau de germeni.
|
Boală periodică
|
|
febră mediteraneană familială.
|
Boală polichistică a ficatului
|
|
Boală ereditară a ficatului caracterizată prin prezenţa pe acest organ a mai multor chisturi. Sinonim: polichistoză a ficatului.
|
Boală polichistică a rinichilor
|
|
Boală ereditară caracterizată prin prezenţa a numeroase chisturi în cortexul (partea periferică) celor doi rinichi, compromiţând pe termen mai scurt sau mai lung buna lor funcţionare. Sinonim: polichistoză renală.
|
Boală profesională
|
|
Alterare a sănătăţii unei persoane consecutivă exercitării sau condiţiilor de exercitare a unor meserii.
|
Boală psihosomatică
|
|
Boală caracterizată prin transformarea (numită conversie) unei dereglări psihologice într-o dereglare somatică (organică).
|
Boală serică
|
|
Ansamblul de manifestări alergice consecutive pătrunderii în organism a serului sau alergenelor medicamentoase. Sinonim: boala serului. Boala serului este consecutivă unei injectări de ser sau, mai rar, unei luări de antibiotice, antiinflamatoare, barbiturice sau hormoni.
|
Boală sistemică
|
|
conectivită.
|
Boala albastra
|
|
Cardiopatie congenitala cianogena - cardiopatie, Eisenmenger (sindrom al lui). |
Boala autoimuna
|
|
Boala caracterizata printr-o agresare a organismului de catre propriul sau sistem imunitar. |
Boala ereditara
|
|
Alterare a starii de sanatate transmisibila descendentilor prin gameti (celule reproducatoare) si rezultand din mutatia (modificare patologica) a uneia sau mai multor gene - ereditate. |
Boala imunitara
|
|
Boala avand drept origine o disfunctie a sistemului imunitar. |
Borborigm
|
|
Zgomot produs de către alimentele lichide şi de către gazele pe care le degajă acestea în stomac sau în intestin în cursul digestiei. Sinonime: borborism, ghiorăit (popular).
|
Bornholm
|
|
(boală a lui). Boală infecţioasă contagioasă cauzată de virusul coxackie b. Sinonim: mialgie epidemică.
|
Borrelioza
|
|
Lyme (boala a lui). |
Bosă serosangvină
|
|
Tumefacţie formată de o efuziune de ser şi sânge la nivelul subcutan al pielii capului la nou-născut.
|
Botriocefaloză
|
|
Boală parazitară a intestinului subţire datorată infestării cu botriocefalul diphyllobothrium latum.
|
Botriomicom
|
|
Tumoră cutanată benignă. Sinonime: granulom piogenic, granulom telangiectazic.
|
Botulism
|
|
Intoxicaţie alimentară provocată de bacilul anaerob gram pozitiv clostridium botulinum.
|
Bouillaud
|
|
(boală a lui). Reumatism articular acut.
|
Bourneville
|
|
(scleroză tuberoasă a lui). Boală de origine ereditară ce afectează pielea şi sistemul nervos. Sinonim: epiloia.
|
Bouveret
|
|
(boală a lui). Tahicardie paroxistică cu debut şi final brusc. Sinonim: tahicardie paroxistică supraventriculară.
|
Bowen
|
|
(boală a lui). Tumoră de natură precanceroasă a pielii sau mucoaselor.
|
Braţ
|
|
Parte a membrului superior cuprinsă între umăr şi cot.
|
Bradicardie
|
|
Incetinire a bataii inimii sub 60 pulsatii/minut. |
Braille
|
|
(alfabet). Scriere în relief pentru uzul nevăzătorilor.
|
Bridă
|
|
Bandă de ţesut conjunctiv fibros care uneşte în mod anormal două organe sau dezvoltată la nivelul unei cavităţi seroase.
|
Broşaj
|
|
Procedeu de osteosinteză care utilizează broşe (tije metalice) pentru a menţine fragmentele osoase ale unei fracturi, în mod temporar sau definitiv.
|
Bromidroză sau bromhidroză
|
|
Emisia unei transpiraţii cu miros fetid.
|
Bronşiectazie
|
|
Creştere permanentă şi ireversibilă a calibrului bronhiilor. Sinonim: dilatare a bronhiilor.
|
Bronşiolă
|
|
Ramură de divizare a unei bronhii în interiorul plămânului.
|
Bronşiolită
|
|
Inflamaţie acută a bronşiolelor evoluând spre o decompensare respiratorie.
|
Bronhopatie
|
|
Orice afecţiune a bronhiilor indiferent de cauza sa.
|
Bronhopneumonie
|
|
Pneumonie caracterizată printr-o infecţie mai mult sau mai puţin întinsă a bronşiolelor, alveolelor pulmonare şi/sau a intestinului pulmonar.
|
Bronhoree
|
|
Creştere patologică a secreţiei de mucus a bronhiilor, care se traduce printr-o expectoraţie în mod normal abundentă.
|
Bronhospasm
|
|
Contracţie spasmodică a muschilor netezi ai peretelui bronhiilor.
|
Bruceloză
|
|
Boală infecţioasă cauzată de o bacterie aerobă gram negativă din genul brucella, transmisă omului de către animale. Sinonime: febră de malta, febră ondulantă, melitococie.
|
Bruxism
|
|
Mişcări repetate şi inconştiente de scrâşnire a dinţilor. Sinonim: bruxomanie.
|
Bubon
|
|
Inflamaţie a ganglionilor limfatici, evoluând spre supuraţie.
|
Bufeu de căldură
|
|
Senzaţie de căldură subită si trecătoare (care nu durează mai mult de 1-2 min.) Resimţită pe faţă, gât şi torace, însoţită de transpiraţii şi frisoane.
|
Bulă dermatologică
|
|
Ridicătură cutanată rotundă, de marime mare, umplută cu o serozitate care conţine sau nu sânge. Sinonim: flictenă.
|
Bulimie
|
|
Tulburare a comportamentului alimentar caracterizată printr-o necesitate necontrolabilă de a mânca în mare cantitate, manifestată de un subiect care, în mod obişnuit, nu este un mare mâncău. Sinonim: hiperfagie, hiperorexie, poliorexie.
|
Burkitt
|
|
(limfom al lui). Tumoră ganglionară malignă a copilului.
|
Burnett
|
|
(sindrom al lui). Sindrom care asociază o hipercalcemie, o alcaloză (alcalinitate excesivă a sângelui) şi o insuficienţă renală. Sinonime: sindrom al băutorilor de lapte, sindrom al laptelui şi al alcalinelor.
|
Bursă seroasă
|
|
Pungă limitată printr-o membrană de aceeaşi natură cu o membrană sinovială articulară şi destinată facilitării alunecării pielii, unui muşchi sau unui tendon pe un os.
|
Bursită
|
|
Inflamaţie acută sau cronică a unei burse seroase. Sinonim: hidroma.
|
Buton
|
|
Leziune benignă a pielii luând, în general, forma unei mici tumefacţii, uneori inflamată.
|
Buton de orient
|
|
Leishmanioză cutanată.
|
Buză de iepure
|
|
Fantă labiopalatină.
|
Bywaters
|
|
(sindrom al lui). Insuficienţă renală acută ce survine în caz de afectare gravă a musculaturii. Sinonim: sindrom de zdrobire.
|
Căi biliare
|
|
Ansamblu al canalelor care asigură colectarea şi transportul bilei care provine din ficat şi este excretată în intestinul subţire.
|
Cărbune
|
|
Boală infecţioasă contagioasă consecutivă unei bacteridii cărbunoase cu bacillus anthracis, gram negativ.
|
Caşexie
|
|
Stare de slăbiciune profundă a organismului, legată de o denutriţie foarte importantă.
|
Cacosmie
|
|
Percepere a unui miros fetid, real sau imaginar.
|
Calabar
|
|
(edem de). Loază.
|
Calcemie
|
|
Nivelul calciului conţinut în sânge.
|
Calcificare
|
|
Depunere a calciului în ţesuturi.
|
Calcinoză
|
|
Sindrom caracterizat prin formarea de depuneri anormale de calciu în ţesuturi.
|
Calcitonină
|
|
Hormon care facilitează fixarea calciului pe oase şi diminuează nivelul calciului sangvin. Sinonim: tirocalcitonină.
|
Calciu
|
|
Element chimic prezent în natură şi în corpul uman, unde este indispensabil pentru asigurarea solidităţii osoase şi funcţionării celulelor musculare şi nervoase.
|
Calciurie
|
|
Cantitate de calciu eliminată în urină.
|
Calcul
|
|
Concreţiune pietroasă care se formează prin precipitarea anumitor componente (calciu, colesterol) ale bilei şi urinei.
|
Calozitate
|
|
Îngroşare cutanată localizată, legată de frecări repetate.
|
Calus osos
|
|
Substanţă osoasă ce se formează plecând de la ţesutul conjunctiv, permiţând consolidarea unui os fracturat.
|
Calviţie
|
|
Absenţă sau pierdere a părului.
|
Canalului arterial
|
|
(persistenţă a). Anomalie caracterizată prin absenţa închiderii, după naştere, a canalului care leagă la făt aorta de ramura stângă a arterei pulmonare.
|
Canalului carpian
|
|
(sindrom al). Sindrom caracterizat printr-o senzaţie de amorţire, de furnicătură sau chiar de durere a degetelor.
|
Canalului rahidian
|
|
Sindrom provocat de o compresie a rădăcinilor măduvei spinării (care inervează membrele inferioare) la nivelul canalului rahidian lombar.v
|
Candidoza
|
|
Orice boala cauzata de proliferarea ciupercilor levuriforme de genul candida. Sinonim: moniliaza. |
Caniţie
|
|
Albire fiziologică sau patologică a părului.
|
Capacitate pulmonara
|
|
Cantitate de aer prezenta in plamani, masurata in scopuri diagnostice in timpul unei exploatari functionale respiratorii. |
Capilar
|
|
Vas de diametru foarte mic care conduce sângele de la arteriole la venule. Sinonim: capilar sangvin.
|
Capilarită
|
|
Inflamaţie acută sau cronică a capilarelor sangvine, uneori a arteriolelor şi venulelor alăturate, antrenând manifestări cutanate predominant la nivelul gambelor.
|
Carate
|
|
Boală infecţioasă contagioasă neveneriană, provocată de o bacterie, treponema carateum. Sinonim: pinta.
|
Carcinogeneză
|
|
Apariţie a unui cancer pornind de la o celulă transformată prin mai multe mutaţii. Sinonime: cancerogeneză, oncogeneză.v
|
Carcinoid
|
|
Tumoră benignă sau malignă puţin voluminoasă care se dezvoltă mai ales în mucoasele digestive, uneori în mucoasa bronşică, pe seama celulelor endocrine zise argentafine (colorabile cu unele săruri de argint). Sinonim: tumoră argentafină.
|
Carcinom
|
|
Tumoră malignă dezvoltată pe seama ţesuturilor epiteliale. Sinonim: epitelioma.
|
Cardiomegalie
|
|
Creştere în volum a inimii.
|
Cardiomiopatie
|
|
Miocardiopatie.
|
Cardiopatie
|
|
Orice boală de inimă indiferent de originea ei.
|
Carenţă alimentară
|
|
Absenţă sau insuficienţă a unor alimente indispensabile echilibrului şi dezvoltării fizice a subiectului.
|
Carie
|
|
Boală ce distruge structurile dintelui, evoluând de la periferie (smalţ) spre centrul dintelui (pulpa dentară).
|
Cariotip
|
|
Totalitatea cromozomilor unei celule sau a unui individ, specifică unei anumite specii. Sinonim: complement cromozomic.
|
Carl Smith
|
|
(boalã a lui). Boalã acutã a copilului, probabil de origine viralã, care se traduce printr-o hiperlimfocitozã (cresterea marcatã a numãrului de limfocite, un tip de globule albe, din sânge).
|
Carp
|
|
Totalitate a oaselor şi articulaţiilor situate între mână şi antebraţ, formând osatura încheieturii mâinii.
|
Catalepsie
|
|
Stare fizică tranzitorie caracterizată printr-o rigiditate a muşchilor feţei, trunchiului şi membrelor, care rămân încremeniţi în atitudinea de origine.
|
Catalexie
|
|
Dispariţie bruscă a tonusului muscular, antrenând cel mai des căderea subiectului.
|
Catar
|
|
Inflamaţie acută sau cronică a unei mucoase, mai ales din căile aeriene superioare (nas, faringe), cu hipersecreţia nepurulentă a cestor glande.
|
Cataractă
|
|
Opacifiere parţială sau totală a cristalinului, consecutivă alterării metabolismului fibrelor cristaliene şi responsabilă de o scădere progresivă a vederii.
|
Cavernă
|
|
Cavitate care apare în plămân, mai rar în rinichi sau în ficat, după eliminarea cazeumului (focar de necroză tuberculoasă, păstos şi alb).
|
Cec
|
|
Porţiune iniţială a colonului situată dedesubtul ileonului şi prelungită cu apendicele.
|
Cecitate
|
|
Stare de a fi orb sau nevăzător.
|
Cefalee
|
|
Orice durere de cap, indiferent de cauza ei. Sinonim: cefalgie.
|
Cefalhematom
|
|
Efuziune sangvină benignă a boltei craniene la noul-născut.
|
Cefalorahidian
|
|
(lichid). Lichid care înconjoară întreg sistemul nervos central şi umple, de asemenea, cavităţile ventriculare encefalice.
|
Celiac,-ă
|
|
Califică ceea ce se raportează la cavitatea abdominală.
|
Celulită
|
|
Modificare sau alterare vizibilă a ţesutului cutanat sau subcutanat, uneori de origine inflamatorie.
|
Cement
|
|
Ţesut calcificat foarte fin care acoperă rădăcina dintelui şi asigură coeziunea acestuia cu osul maxilarului.
|
Cerumen
|
|
Substanţă de consistenţă moale, cu aspect ceros, situată în fundul conductului auditiv extern.
|
Cervicalgie
|
|
Durere a gâtului, indiferent de cauza sa.
|
Cervicartroză
|
|
Artroză care afectează rachisul cervical.
|
Cervicită
|
|
Inflamaţie a colului uterin. Sinonim: metrită a colului.
|
Cetoză
|
|
Stare patologică consecutivă acumulării în organism a corpilor cetonici, substanţe produse în cursul procesului de degradare a grăsimilor.
|
Chagas
|
|
(boală a lui). Boală parazitară acută sau cronică cauzată de protozoarul trypanosoma cruzi. Sinonim: tripanosomiază americană.
|
Charcot
|
|
(boală a lui). Afecţiune a sistemului nervos central în cursul căreia leziunile celulelor nervoase provoacă progresiv paralizii. Sinonim: scleroză laterală amiotrofică.
|
Charcot-Marie
|
|
(boala a lui). Afectiune rara a nervilor, antrenand paralizii. Sinonim: boala lui Charcot-Marie-Tooth. |
Chasse
|
|
(sindrom a lui). Totalitate a manifestărilor clinice observate după luarea mesei de către unii subiecţi care au suferit o ablaţie de stomac. Sinonim: dumping syndrom. Semnul cel mai caracteristic este o astenie intensă survenind la 5-20 de min. După sfărşitul mesei şi obligând pacientul să se culce.
|
Cheag
|
|
Masă semisolidă care se formează atunci când sângele coagulează.
|
Cheilită
|
|
Inflamaţie acută sau cronică a mucoasei buzelor.
|
Chelbe
|
|
Infecţie a pielii capului provocată de o ciupercă microscopică din grupa dermatofiţilor.
|
Cheloid
|
|
Sul fibros dezvoltat pe o cicatrice.
|
Chemosis
|
|
Umflătură edematoasă a conjunctivei.
|
Chesoanelor
|
|
(boală a lui). Ansamblu de manifestări patologice care afectează subiecţii supuşi unor compresii sau decompresii foarte rapide.
|
Cheyne-stokes
|
|
(dispnee a lui). Tulburare a frecvenţei şi a amplitudinii respiratorii.
|
Chiasmă optică
|
|
Încrucişare în x a căilor optice (ansamblu de neuroni care conduc influxul nervos de la retină la lobul occipital) din encefal.
|
Chil
|
|
Lichid lăptos constituit din limfă şi grăsimile prevenind din alimentaţie.
|
Chimionucleoliză
|
|
-nucleoliză.
|
Chintă
|
|
Tip de tuse ce survine, în particular, în timpul tusei convulsive.
|
Chist
|
|
Cavitate patologică situată într-un organ sau intr-un ţesut, conţinând o substanţă lichidă, moale sau mai rar solidă, şi limitată printr-un perete care îi este propriu.
|
Chist hidatic
|
|
-echinococoză uniloculară.
|
Chlamydia
|
|
Bacterie responsabilă de numeroase afecţiuni genitale, oculare şi respiratorii acute şi cronice.
|
Chloasmă
|
|
Afecţiune cutanată caracterizată prin pete brune pe faţă. Sinonim: melasmă, cloasmă.
|
Chvostek
|
|
(semn a lui). Contracţie a muşchilor feţei, mai precis a părţii mediane şi laterale a buzei superioare, după percuţia nervului facial la nivelul pometului în caz de scădere a nivelurilor sangvine de calciu şi/sau magneziu.
|
Cianocobalamina
|
|
Vitamina B12. |
Cianoză
|
|
Coloraţie violetă sau albăstruie a pielii cauzată de prezenţa unor niveluri anormal de crescute de hemoglobină neoxigenată în vasele capilare ale pielii şi care predomină la unghii şi buze.
|
Cicloplegie
|
|
Paralizie a muşchiului ciliar al ochiului care se manifestă prin imposibilitatea de acomodare în vederea de aproape.
|
Ciclospasm
|
|
Spasm de acomodare cauzat de contracţia permanentă a muşchiului ciliar.
|
Ciclotimie
|
|
Stare de spirit caracterizată prin alternanţa fazelor de excitaţie şi de descurajare.
|
Cifoscolioză
|
|
Dublă deformare a coloanei vertebrale, asociind o deviere laterală (scolioză) şi o deviere cu convexitatea posterioară (cifoză). – cifoză, scolioză.
|
Cifoză
|
|
Deformaţie a coloanei vertebrale, anormal de convexă în urmă.
|
Cilindrurie
|
|
Prezenţă a unui număr excesiv de mare de cilindri în urină.
|
Ciocan
|
|
Oscior al urechii medii.
|
Ciot sau bont
|
|
Parte restantă a unui membru amputat.
|
Circumcizie
|
|
Ablaţie a prepuţului. Sinonim: post-hectomie.
|
Ciroză
|
|
Boală a ficatului provocată de o alterare a celulelor sale.
|
Cistalgie
|
|
Durere de vezică.
|
Cistectomie
|
|
Ablaţie chirurgicală a întregii vezici sau a unei părţi din ea.
|
Cisticercoză
|
|
Boală parazitară provocată prin infestarea cu cisticerci, larvele teniei porcului.
|
Cistinoză
|
|
Boală cauzată de o tulburare a metabolismului cisteinei, acid aminat care se depune în unele ţesuturi (ochi, rinichi, îndeosebi).
|
Cistinurie
|
|
Boală congenitală caracterizată printr-o excreţie urinară anormal de ridicată a cistinei şi altor acizi aminaţi dibazici (lizina, arginina, ornitina).
|
Cistită
|
|
Inflamaţie acută sau cronică a mucoasei vezicale.
|
Cistocel
|
|
Coborârea vezicii în vagin.
|
Citocrom
|
|
Proteină indispensabilă producerii de energie de către celule.
|
Citokină
|
|
Moleculă secretată de către limfocite şi de către macrofage şi implicată în dezvoltarea şi reglarea răspunsurilor imunitare.
|
Citomegalovirus
|
|
Virus ADN din familia herpesviridae (herpes virus).
|
Ciumă
|
|
Boală infecţioasă şi contagioasă gravă cauzată de o bacterie, bacilul lui yersin sau yersinia pestis. Sinonim: pestă.
|
Clacaj
|
|
Rupere a unui mic număr de fibre musculare. Sinonim: miorexă.
|
Claude bernard-horner
|
|
(sindrom a lui). Sindrom care afectează un ochi sau ambii şi asociază o mioză (micşorarea diametrului pupilei), o îngustare a fantei palpebrale prin ptosis (căderea pleoapei superioare) şi o enoftalmie (înfundarea globului ocular în orbită).
|
Claudicaţie
|
|
Neregularitate a mersului. Sinonim: şchiopătat.
|
Claudicaţie intermitentă
|
|
Sindrom caracterizat printr-o durere sau o slăbiciune musculară ce survine în timpul mersului, obligând subiectul să se oprească.
|
Claustrofobie
|
|
Teamă bolnăvicioasă de spaţiile închise.
|
Clavus
|
|
Bătătură, durillon.
|
Cleptomanie
|
|
Pornire maladivă de a comite furturi.v
|
Clonorhiază sau clonorcoză
|
|
Boală parazitară apărută în urma infestării canalelor biliare ale ficatului cu trematode (distomatoză). Sinonim: opistorhiază.
|
Coadă de cal
|
|
Fascicul de cordoane nervoase situat în partea inferioară a coloanei vertebrale.
|
Coagulare
|
|
Transformare a sângelui lichid în gel semisolid.
|
Coagulare intravasculară diseminată
|
|
Sindrom hemoragic caracterizat prin formarea de cheaguri în micile vase sangvine, antrenând prăbuşirea factorilor de coagulare.
|
Coane
|
|
Orificii posterioare ale foselor nazale.v
|
Coarctaţie aortică
|
|
Îngustare congenitală a aortei, localizată în principal în torace, la originea părţii descendente a aortei toracice, după formarea arterei subclaviare. Sinonim: stenoză a istmului aortic.
|
Coardă vocală
|
|
Mică structură fibroasă a laringelui, în formă de cordon, permiţând fonaţia.
|
Coastei cervicale
|
|
(sindrom al). Compresie a vaselor (artera subclaviară) şi a plexurilor nervoase ale bazei gâtului (originea nervilor membrului superior) de către o coastă supranumerară.
|
Coccidioidoză
|
|
Boală infecţioasă provocată de către ciuperca coccidioidis immitis. Sinonim: coccidioidomicoză.
|
Coccigodinie
|
|
Durere a regiunii coccigiene.
|
Coccis
|
|
Segment inferior al coloanei vertebrale.
|
Cohlee
|
|
Parte a urechii interne destinată audiţiei. Sinonim: melcul.
|
Colangiom
|
|
Tumoră a ficatului, constituită din canale al căror aspect aminteşte pe cel al canalelor biliare.
|
Colangită sclerozantă
|
|
Afecţiune cronică inflamatorie şi fibrozantă a căilor biliare intrahepatice şi extrahepatice.
|
Colaps cardiovascular
|
|
Cădere severă a presiunii arteriale sistolice (maxima) sub 80 milimetri coloană mercur.
|
Colecistita
|
|
Inflamaţie a veziculei biliare.
|
Colectazie
|
|
Dilataţie acută, parţială sau totală, a colonului, ca urmare a prezenţei gazelor.
|
Colectie
|
|
Acumulare de lichid fiziologic sau patologic (sânge, puroi etc.) intr-o cavitate a organismului. |
Coledoc
|
|
(canal). Porţiunea terminală a căii biliare principale.
|
Colestază
|
|
Diminuarea sau oprirea secreţiei de bilă.
|
Colesteatom al urechii medii
|
|
Tumoră benignă a urechii medii, localizată cel mai des la căsuţa timpanului.
|
Colesterol
|
|
Substanta lipidica, sintetizata, in principal, de catre ficat plecand de la o alta substanta, acetilcoenzima a. |
Colesterolemie
|
|
Nivel al colesterolului în sânge.
|
Colibacil
|
|
Escherichia coli.
|
Colibaciloză
|
|
Afecţiune urinară sau digestivă cauzată de un colibacil (eschericchia coli), indiferent de manifestări.
|
Colică uterină
|
|
Contracţie uterină ce survine după naştere, care este destinată evacuării lohiilor (săngerărilor uterine).
|
Colică. 1
|
|
Care se referă la colon. 2. Durere spasmodică legată de distensia tubului digestiv, a canalelor glandulare sau ale căilor urinare.
|
Colica nefretica
|
|
Durere acuta si violenta in regiunea lombara, datorata unei obstructii acute a uretrei, antrenand o dilatare brusca a cailor urinare in amonte de obstacol. |
Colită
|
|
Inflamaţie acută sau cronică a colonului.
|
Colobom
|
|
Malformaţie congenitală a ochiului constând dintr-o fantă care poate fi localizată la nivelul irisului, coroidei, nervului optic şi/sau pleoapei superioare.
|
Colonie
|
|
Grămadă de bacterii identice provenind din aceeaşi celulă bacteriană.
|
Colopatie
|
|
Orice boală a colonului.
|
Colopatie funcţională
|
|
Tulburare de funcţionare a colonului, de origine necunoscută, fără leziune organică decelabilă. Sinonim: sindrom al intestinului iritabil.
|
Colostru
|
|
Lichid gălbui secretat de glanda mamară în primele zile după naştere, înainte de apariţia secreţiei lactate.
|
Colpocel
|
|
Relaxare cu prăbuşire a pereţilor vaginului.
|
Comă
|
|
Alterare totală sau parţială a stării de conştienţă.
|
Comă depăşită
|
|
Stare de moarte cerebrală caracterizată prin oprirea definitivă a tuturor funcţiilor creierului şi trunchiului cerebral, cu persistenţa activităţii cardiace. Sinonim: moarte cerebrală.
|
Comedon
|
|
Leziune elementară a foliculului pilosebaceu caracteristică acneei.
|
Comoţie cerebrală
|
|
Zdruncinare a ansamblului creierului în cursul unui traumatism al craniului, care duce la o comă provizorie.
|
Complex imun circulant
|
|
Asociere între un antigen şi unul dintre anticorpii corespunzând acestui antigen, care circulă în sânge şi poate provoca boli autoimune.
|
Complianţă pulmonară
|
|
Elasticitate a plămânilor, a cărei măsurare este utilizată în bilanţul bolilor respiratorii.
|
Complicaţie
|
|
Stare patologică ce survine în decursul evoluţiei unei boli, căreia îi agravează prognosticul.
|
Compresie a măduvei sau compresie medulară
|
|
Sindrom cauzat de o compresie exercitată asupra măduvei spinării, responsabilă uneori de paralizii.
|
Compulsie
|
|
Tulburare de comportament caracterizată printr-o pornire irezistibilă de a îndeplini unele acte, la care subiectul nu poate să reziste, negăsindu-şi liniştea.
|
Comunicare interauriculară
|
|
Absenţă a închiderii septului cardiac, care separă în mod normal auriculul drept de auriculul stâng.
|
Comunicare interventriculară
|
|
Absenţa închiderii septului cardiac, care separă în mod normal ventriculul drept de ventriculul stâng.
|
Condilom genital
|
|
Leziune genitală transmisibilă sexual, de origine virală. Sinonim: vegetaţie veneriană.
|
Condrocalcinoză articulară
|
|
Boală reumatismală caracterizată prin încrustarea de cristale de pirofosfat de calciu în cartilagiul articular şi în meniscuri.
|
Condrom
|
|
Tumoră cartilaginoasă benignă.
|
Condromalacie
|
|
Ramolire (înmuiere) localizată a cartilagiului articular.
|
Condromatoză
|
|
Afecţiune caracterizată prin prezenţa condroamelor, mici tumori cartilaginoase.
|
Condrosarcom
|
|
Tumoră malignă primitivă a osului, de origine cartilaginoasă.
|
Conductie
|
|
Transmitere a influxului nervos cardiac responsabil de contracţiile automate şi ritmate ale inimii.
|
Conectivită
|
|
Orice boală caracterizată printr-o atingere inflamatorie şi imunologică a ţesutului conjunctiv şi prin difuzia leziunilor. Denumirea de boală sistemică este preferată azi. Sinonime: colagenoză, boală de sistem.
|
Confuzie mintală
|
|
Stare patologică care se caracterizează printr-o dezorganizare a conştiinţei.
|
Congenital,-ă
|
|
Care este prezent de la naştere.
|
Congestie
|
|
Acumulare anormală de sânge într-un organ sau într-un ţesut. Sinonim: hiperhemie.
|
Congestie cerebrală
|
|
Accident vascular cerebral.
|
Congestie pulmonară
|
|
Pneumopatie.
|
Conizaţie cervicală
|
|
Ablaţie a unui fragment de ţesut în formă de con de la baza colului uterin.
|
Conjunctivită
|
|
Membrană tip mucoasă transparentă care acoperă faţa internă a pleoapelor (conjunctiva tarsală) şi care căptuşeşte o parte a globului ocular (conjunctiva bulbară). Sinonim: tunica conjunctiva.
|
Conjunctivită
|
|
Inflamaţie a conjunctivei, de origine infecţioasă, virală, parazitară sau alergică.
|
Conn
|
|
(sindrom al lui). Sindrom legat de o hipersecreţie de aldosteron de către un adenom (tumoră benignă) al uneia dintre glandele corticosuprarenale.
|
Consangvinitate
|
|
Existenţă a unei legături de înrudire între doi indivizi.
|
Constipaţie
|
|
Emisie anormal de rară a scaunelor.
|
Contagiune
|
|
Transmitere a unei boli de la subiect atins la un subiect sănătos.
|
Contracţie uterină
|
|
Încordare intermitentă a muşchiului uterin în timpul naşterii.
|
Contractură
|
|
Contracţie a unui muşchi al scheletului, spontană, durabilă şi dureroasă, survenind în absenţa oricărei leziuni anatomice.
|
Contuzie
|
|
Vânătaie provocată de o lovitură, fără ruperea pielii şi fără fracturarea oaselor.
|
Convalescenţă
|
|
Perioadă de tranziţie dintre sfărşitul unei boli şi al tratamentului ei şi revenirea bolnavului la o bună sănătate psihică şi fizică.
|
Cooley
|
|
(anemie a lui). Formă gravă şi homozigotă de talasemie, boală genetică a sângelui, caracterizată prin prezenţa unei hemoglobine de tip fetal în sânge. Sinonim: betatalasemie homozigotă.
|
Coprofagie
|
|
Consumare de materii fecale.
|
Coprolalie
|
|
Impuls de a profera termeni obsceni, de natură scatologică sau sexuală.
|
Coprolit
|
|
Fragment de materie fecală întărit şi calcificat care ia aspectul unei pietricele. Sinonim: calcul stercoral.
|
Cord pulmonar
|
|
Orice tulburare privind partea dreaptă a inimii, în esenţă ventriculul, cauzată de o afecţiune pulmonară.
|
Coree
|
|
Sindrom acut sau cronic caracterizat prin apariţia unor mişcări involuntare de un tip special, scurte, rapide, neregulate şi predominând la rădăcina membrelor (umăr, şold).
|
Coreoatetoză
|
|
Stare caracterizată prin mişcări intermediare între mişcările coreeice obişnuite şi mişcările atetozice, mai lente, mai puţin ample, afectând extremităţile membrelor, dând adesea o impresie generală de reptaţie (târâre).
|
Coriocarcinom
|
|
Tumoră malignă rară care se dezvoltă în uter pornind de la placentă, după o sarcină, sau, la bărbat, în testicul. Sinonim: carioepiteliom.
|
Corioepiteliom
|
|
Coriocarcinom.
|
Coriză
|
|
Rinită acută, de origine infecţioasă sau nu. Sinonim: guturai.
|
Cornee
|
|
Membrană fibroasă şi transparentă inserată în sclerotică (albul ochilor) care constituie partea anterioară a globului ocular.
|
Coroidită
|
|
Inflamaţie a coroidei (membrana ochiului situată între retină şi sclerotică). Sinonim: uveită posterioară.
|
Corti
|
|
(organ al lui). Organ al urechii interne responsabil de auz.
|
Corticosuprarenală
|
|
(glandă). Zonă periferică a fiecăreia dintre cele două suprarenale, care elaborează şi secretă corticosteroizii (hormonii sintetizaţi plecând de la colesterol).
|
Costen
|
|
(sindrom al lui). Afectiune a articulatiei tempo-romandibulare care se manifesta printr-o durere, o senzatie de ureche astupata sau printr-o scurgere de lichid in ureche si uneori prin dificultati de deschidere a gurii. |
Cotil
|
|
Cavitate articulară scobită a osului iliac, unde se articulează cu femurul. Sinonim: acetabulum, cavitate cotiloidă.
|
Cowden
|
|
(boală a lui). Afecţiune cutanată ereditară asociind diverse malformaţii cu multiple leziuni ale pielii şi viscerelor, care poate avea o evoluţie malignă.
|
Coxa plana
|
|
Aplatizare a capului femural.
|
Coxa valga
|
|
Deformaţie a extremităţii superioare a femurului, caracterizată printr-o deschidere excesivă a unghiului cervicodiafizar (unghiul format de colul femural şi de diafiză).
|
Coxa vara
|
|
Deformaţie a extremităţii superioare a femurului, caracterizată printr-o închidere a unghiului cervicodiafizar (unghiul format de colul femural şi de diafiză).
|
Coxalgie
|
|
Infecţie tuberculoasă a articulaţiei şoldului.
|
Coxartroză
|
|
Artroză a şoldului.
|
Crampă
|
|
Contracţie involuntară, brutală, intensă şi dureroasă a unui muşchi al scheletului.
|
Craniofaringiom
|
|
Tumoră a regiunii hipofizei.
|
Craniostenoză
|
|
Sudură prematură a suturilor craniene la copil, ce deranjează dezvoltarea creierului. Sinonim: craniosinostoză.
|
Creastă de cocoş
|
|
Condilom genital.
|
Creatină
|
|
Substanţă azotată a organismului, care joacă un rol în contracţia musculară.
|
Creatinina
|
|
Substanta azotata provenind din degradarea creatinei, constituent al tesutului muscular. |
Creier
|
|
Parte a encefalului, cea mai elevată, mai voluminoasă şi mai complexă, constituind sediul facultăţilor intelectuale.
|
Creier mic
|
|
Parte a encefalului situată la baza craniului, în spatele trunchiului cerebral şi responsabilă de coordonarea activităţilor musculare necesare echilibrului si mişcărilor. Sinonim: cerebel.
|
Creutzfeldt - Jakob
|
|
(boala a lui). Boala cerebrala foarte rara, ce evolueaza catre dementa.
|
Crevasă
|
|
Fisură cutanată puţin profundă.
|
Crioglobulina
|
|
Imunoglobulina anormala precipitand la temperaturi inferioare temperaturii de 37 C. |
Criptorhidie
|
|
Anomalie congenitală a poziţiei testiculului. Sinonim: ectopie a testiculului.
|
Cristalin
|
|
Lentilă biconvexă, situată în spatele irisului şi în faţa corpului vitros, care intervine în procesul de acomodare.
|
Crohn
|
|
(boală a lui). Boală inflamatorie cronică a intestinului, de origine necunoscută.
|
Cromozom
|
|
Element situat în nucleul celulei, purtător al informaţiei genetice.
|
Cronic,-ă
|
|
Se spune despre o boală cu evoluţie lentă şi fără tendinţa de a se ameliora.
|
Crup
|
|
Difterie cu localizare laringeană.
|
Cruralgie
|
|
În sens strict, durere a coapsei. În practică, termenul este rezervat nevralgiilor (durerilor vii simţite pe traseul nervului crural).
|
Cryptococoză
|
|
Micoză provocată prin inhalarea unei levuri, cryptococcus neoformans. Sinonim: toruloză.
|
Cubitus
|
|
Os lung al antebraţului, paralel şi intern radiusului, articulându-se în partea de sus cu humerusul, iar în partea de jos cu oasele carpului.
|
Cuperoză
|
|
Dilataţie permanentă şi vizibilă a vaselor mici ale pielii feţei.
|
Curbatură
|
|
Senzaţie de durere, de oboseală a muşchilor după un efort neobişnuit sau în faza iniţială a unor boli virale (gripă, hepatită etc.).
|
Cushing
|
|
(sindrom al lui). Ansamblu de tulburări legate de o hipersecreţie de corticosteroizi (hormoni produşi de către glandele corticosuprarenale).
|
Dacrioadenită
|
|
Inflamaţie, acută sau cronică, a glandei lacrimale.
|
Dacriocistită
|
|
Inflamaţie, acută sau cronică, a sacului lacrimal, situat între unghiul intern al ochiului şi nas.
|
Daltonism
|
|
Tulburare ereditară a vederii în culori, în special pentru culorile roşu şi verde.
|
Darier
|
|
(boală a lui). Boală cutanată caracterizată prin leziuni cu cruste şi cornoase, urât mirositoare.
|
Deambulator
|
|
Cadru rigid sau articulat destinat să asigure un sprijin în deplasările sale unei persoane al cărei mers sau echilibru nu sunt asigurate. Sinonim: cadru pentru mers.
|
Debit ventilator
|
|
Volum de aer inspirat sau expirat de către plămâni pe unitatea de timp şi a cărui măsurare este utilizată în scopuri de diagnostic. Sinonim: debit respirator.
|
Decalcificare
|
|
Diminuarea importantă a conţinutului în calciu al organismului, în mod particular în oase şi în dinţi. Sinonim: decalcifiere.
|
Decalotare sau decalotaj
|
|
Acţiunea de descoperire a glandului penian făcând să alunece pielea prepuţului către baza organului viril.
|
Decerebrare
|
|
Tulburare apărută din cauza unei leziuni grave a trunchiului cerebral (partea encefalului situată chiar dedesuptul creierului).
|
Decompensare respiratorie acută
|
|
(sindrom de). Formă particulară a insuficienţei respiratorii acute caracterizată prin gravitatea şi apariţia sa rapidă în cazul unor plămâni sănătoşi, în prealabil.
|
Decompresie
|
|
Diminuare a presiunii care se exercită asupra organismului unui subiect după ce acesta a fost expus unei presiuni mai mari decât presiunea atmosferică.
|
Decroşare de maxilar
|
|
Luxaţie temporo-mandibulară.
|
Decubit sau decubitus
|
|
Atitudine a corpului alungit pe un plan orizontal. Decubitul poate fi dorsal (pe spate), ventral (pe burtă) sau lateral (pe-o parte) drept sau stâng.
|
Dedublare a personalităţii
|
|
Tulburare a unităţii conştiinţei de sine, caracterizată prin alternanţă a unei prime personalităţi şi a uneia sau a mai multor personalităţi secundare la un acelaşi subiect.
|
Defecare
|
|
Acţiunea prin care sunt expulzate fecalele din intestin.
|
Deficienta mintala
|
|
Insuficienta a dezvoltarii mintale. Sinonime: arieratie mintala, oligofrenie. |
Degenerescenţă oculară
|
|
Alterare a funcţionării unor ţesuturi ale ochiului.
|
Deget in
|
|
Blocare a unui deget in pozitie indoita. |
Deglutiţie
|
|
Act prin care bolul alimentar trece din gură in esofag apoi în stomac.
|
Degratura
|
|
Inrosire a extremitatilor (mâini, picioare, nas, urechi) din cauza frigului.
|
Dejerine-klumpke
|
|
(sindrom al lui). Sindrom care afecteaza membrul superior si ochiul. Este consecinta unei lezari a fibrelor interioare ale plexului brahial. |
Dejerine-sottas
|
|
(boala a lui). Boala ereditara, caracterizata printr-o hipertrofie a nervilor, responsabila de atrofie musculara si paralizii. |
Delir
|
|
Pierdere a simţului realităţii care se traduce printr-un ansamblu de convingeri false, iraţionale, la care subiectul aderă ferm.
|
Delirum tremens
|
|
Sindrom acut şi grav consecutiv dezobişnuirii bruşte de alcool a unei persoane care suferă de alcoolism cronic.
|
Demenţă
|
|
Slăbirea progresivă a ansamblului de funcţiuni intelectuale, în urma unor lezări a celulelor nervoase cerebrale.
|
Demielinizare
|
|
Pierdere a tecii de melină care înconjoară unele fibre nervoase.
|
Demons-Meigs
|
|
(sindrom al lui). Sindrom caracterizat prin asocierea unei tumori ovariene benigne (adesea un fibron) si unei efuziuni de lichid in cavitatea peritoneala (ascita) si in pleura (hidrotorax). Sinonim: sindromul lui Meigs.
|
Dependenţă
|
|
Stare rezultând din absorţia periodică sau continuă a unui drog.v
|
Depigmentare
|
|
Leucodermie.
|
Depozit urinar
|
|
Depozit format din sedimentarea urinei. Sinonim: sediment urinar, culot urinar (din franceză).
|
Depresie
|
|
Stare patologică caracterizată printr-o stare de spirit tristă şi îndurerată, asociată cu o reducere a activităţii psihomotorii. Sinonim: depresiune.
|
Deranjament gastric
|
|
Ansamblu de simptome gastrointestinale, prost definite, puţin grave, de durată variabilă, însoţite sau nu de febră.
|
Derm
|
|
Pătură mijlocie a pielii, care separă epidermul de hipoderm.
|
Dermatită
|
|
Orice inflamaţie a pielii, oricare ar fi originea ei. Sinonim: dermită.
|
Dermatită herpetiformă
|
|
Boală cutanată caracterizată prin bule umplute cu lichid, asociate adesea cu o atingere digestivă.
|
Dermatofiţie
|
|
Infecţie a pielii, a pielii capului sau a unghiilor cauzată de o ciupercă microscopică, dermatofitul. Sinonime: dermatofitoză, micoză.
|
Dermatomiozita
|
|
Boala inflamatorie a muschilor striati ai pielii. Dermatomiozita, o boala rara, probabil de origine imunologica, se intalneste de doua ori mai frecvent la femei decat la barbati. |
Dermatoză
|
|
Orice boală de piele, oricare ar fi cauza ei.
|
Dermatoză cu iga linear
|
|
Boală cutanată rară, caracterizată prin apariţia unor bule lichidiene pe partea inferioară a corpului.
|
Dermatoză pustuloasă subcornoasă
|
|
Boală cutanată a vârstei mature, cu evoluţie cronică, dar benignă.
|
Dermită de apropiere
|
|
Erupţie cutanată consecutivă unei expuneri la soare după contactul cu o plantă.
|
Dermită de scaun
|
|
Eritem fesier.
|
Dermită ocre a gambelor
|
|
Angiodermită purpurică şi pigmentată.
|
Dermită ortoergică
|
|
Iritaţie cutanată consecinţă, în general, a contactului cu un produs chimic cu pielea. Sinonim: dermatită artificială.
|
Dermită seboreică
|
|
Afecţiune cutanată caracterizată prin înroşiri şi scuame cu predominanţă pe faţă. Sinonim: dermatită seboreică.
|
Dermografism
|
|
Reacţie cutanată locală consecutivă unei stimulări mecanice (frecare, zgâriere) şi asimilată cu o urticarie.
|
Descuamare
|
|
Eliminare normală sau patologică a stratului cornos al pielii.
|
Deshidratare
|
|
Ansamblu de tulburări consecutive unei pierderi excesive de apă din organism.
|
Desosare
|
|
Dezvelirea porţiunii radiculare a dintelui prin retractarea ţesutului gingival.
|
Detartrare
|
|
Eliminare a tartrului de pe suprafeţele dentare.
|
Devitalizare
|
|
Extirpare chirurgicală a pulpei (nerv şi vase) unui dinte. Sinonim: pulpectomie.
|
Dextrocardie
|
|
Anomalie congenitală a amplasării inimii, aşezată în dreapta toracelui, iar cavităţile sale cardiace fiind inversate.
|
Dezlipire sau decolare de retină
|
|
Afecţiune gravă a ochiului consecutivă separării retinei (membrană nervoasă sensibilă la lumină, care tapisează fundul ochiului) de foiţa subiacentă sub efectul trecerii de lichid vitros sub retină.
|
Dezlipire sau decolare epifizată
|
|
Traumatism osos, specific copilului şi adolescentului, ce afectează cartilagiul de conjugare (zona de creştere a osului).
|
Dezorientare
|
|
Pierdere a simţului de orientare în timp şi/sau spaţiu.
|
Diabet
|
|
Orice boală caracterizată prin eliminarea excesivă a unei substanţe în urină. Se pot deosebi, diabetul insipid, tulburare a funcţiunii renale, caracterizat printr-o emisie masivă de urină; diabetul zaharat, prezenţă excesivă a zaharurilor în urină din cauza unei hiperglicemii; diabetul renal, prezenţa zahărului în urină, fără hiperglicemie; diabetul de sarcină, formă de diabet zaharat survenind în timpul sarcinii. Folosit fără vreun epitet, cuvântul diabet semnifică diabetul zaharat.
|
Diabet de sarcină
|
|
Diabet zaharat tranzitoriu care survine în timpul sarcinii.
|
Diabet insipid
|
|
Tulburare funcţională caracterizată printr-o incapacitate a rinichilor de a concentra urina, traducându-se printr-o poliurie (emisia unei cantităţi foarte importante de urină diluată) şi printr-o polidipsie (sete intensă).
|
Diabet renal
|
|
Prezenţa excesivă a zahărului în urină atunci când nivelul glucozei este normal.
|
Diabet zaharat
|
|
Afecţiune cronică ce se caracterizează printr-o glicozurie (prezenţă de zahăr în urină) provenind dintr-o hiperglicemie (exces de zahăr în sânge).
|
Diafragmă contraceptivă
|
|
Membrană de cauciuc, montată pe un inel suplu care se plasează pe fundul vaginului astfel încât acoperă colul uterin.
|
Dializă
|
|
Tehnică vizând suplinirea unei funcţii renale prăbuşite, prin eliminarea concomitentă a excesului de apă din organism şi a produselor rezultate din metabolism aflate în sânge.
|
Diaree
|
|
Emisie acută sau cronică, de scaune foarte frecvente.
|
Diaree a călătorilor
|
|
Diaree de scurtă durată survenind în cursul unei călătorii la distanţă mare şi datorată unei modificări bruşte a obiceiurilor alimentare şi practic întotdeauna unei infecţii microbiene. Sinonime: „răzbunarea lui montezuma”, „tourista” (în franceză).
|
Diastolă
|
|
Perioadă de relaxare musculară şi de umplere a ventriculelor cardiace, urmând sistolei.
|
Difterie
|
|
Boala infectioasa (toxiinfectie) contagioasa, cauzata de bacilul lui Klebs-Loffler, corynebacterium diphteriae. |
Dinte inclus
|
|
Oprire parţială sau totală a eruperii unui dinte care rămâne sub gingie sau este complet încastrat în osul maxilarului.
|
Diplegie
|
|
Paralezie bilateralã, afectând în mod simetric zone mai mult sau mai puþin întinse ale organismului. Guillain-Barre (sindrom a lui).
|
Diplopie
|
|
Perceperea a două imagini ale unui obiect potrivit.
|
Disartrie
|
|
Dificultate a vorbirii nelegată de o atingere a organelor de fonaţie (limbă, buze, văl palatin etc.) Sau de comanda nervoasă a acestor organe.
|
Disc intervertebral
|
|
Structură anatomică rotunjită şi plată, constituită dintr-un tesut cartilaginos, reunind vertebrele şi jucând între ele un rol de amortizor.
|
Discartroză
|
|
Atingere degenerativă a discului intervertebral legată de o artroză vertebrală.
|
Discondroplazie
|
|
Encondromatoză.
|
Discromatopsie
|
|
Alterare a vederii culorilor.
|
Discromie
|
|
Orice modificare a culorii normale a pielii, cauzată de o boală dermatologică sau caracteristică unei alte boli a organismului.
|
Disecţie aortică
|
|
Ruptură longitudinală a tunicii medii a peretelui arterial al aortei. Sinonim: anevrism disecant.
|
Disembriom
|
|
Tumoră benignă sau malignă care se dezvoltă pe seama celulelor embrionare, rămase prezente în organism, şi care este capabilă să dea naştere la diferite tipuri de ţesuturi. Sinonim: teratom.
|
Disfagie
|
|
Tulburare a diglutiţiei legată de dificultatea trecerii alimentelor din gură spre stomac.
|
Disfibrinogenemie
|
|
Anomalie congenitală sau dobândită a coagulării cauzată de producerea unui fibrinogen (factor de coagulare) anormal.
|
Disfonie
|
|
Anomalie a calităţii vocii care devine răguşită, stinsă, prea ascuţită, prea gravă sau baritonală (emiterea simultană a două sunete).
|
Disgenezie
|
|
Malformaţie a unui organ sau a unui‚ ţesut, survenin în timpul dezvoltării embrionare.
|
Disglobulinemie
|
|
Anomalie cantitativă sau calitativă a globulinelor, unul dintre grupurile de proteine ale sângelui.
|
Dishidroză
|
|
Formă de exemă caracterizată prin vezicule care apar pe mâini sau pe picioare.
|
Disimulare
|
|
Acţiune prin care un subiect caută în mod deliberat să ascundă altuia un fapt sau o stare.
|
Diskinetie rectală
|
|
Tulburare a evacuării rectale.
|
Diskinezie
|
|
Anomalie a activităţii musculare traducându-se prin apariţia unor mişcări anormale sau printr-o jenă în mişcările voluntare conferindu-le un aspect anormal.
|
|
