Quick Access
Prevenție
Pierderea partenerului de viață

Pierderea persoanei iubite este unul dintre cele mai dureroase experiențe prin care poate trece o persoană și, din păcate, aceasta poate fi o realitate. Fiecare dintre noi trecem peste pierderi în mod diferit. Cei mai mulți percep în mod normal evenimentul – suferă, sunt furioși, amorțiți și se simt vinovați o perioadă, după care aceste sentimente se estompează în timp. Totuși, pentru unii oameni, suferința devine mai complicată și dureroasă. Emoțiile sunt de lungă durată și se accentuează, mai ales în cazul în care pierderea persoanei dragi nu este acceptată și nu reușesc să meargă mai departe.

Cristina Ion Rădulescu, Psiholog organizațional și psihoterapeut, având competențe în hipnoză clinică și terapii ericksoniene oferă mai multe detalii și sfaturi despre depășirea acestei perioade dificile: 

„Travaliul de doliu este o perioadă psihologică ce durează până la 6 luni sau chiar un an (ce depășește 12 luni este considerat a fi doliu patologic și necesită intervenție de specialitate). Sunt mai multe variabile care influențează gradul de suferință și perioada travaliului de doliu (vârsta partenerului decedat, existența unei perioade de convalescență sau a unui diagnostic terminal, factori legați de aspecte sociale – partenerul decedat este singura persoană care întreține familia, existența unor moștenitori sau nu, probleme financiare pe termen lung cum ar fi creditele ipotecare, existența sau lipsa unei relații sociale – prieteni, nași, fini etc).

Decesul unuia dintre parteneri crește semnificativ riscul de deces al soțului supraviețuitor mai ales în primele 3 luni. Acest lucru este cauzat de incapacitatea de a-și mai purta de grijă, de lipsa motivației de a avea grijă de propria persoană și chiar de lipsa motivației de a trăi, sau, în cazuri cu diagnostice terminale, de faptul că persoana care a îngrijit partenerul și-a neglijat propria sănătate.

Există asociații non-profit care oferă asistență psihologică specializată (asociația EMMA, Există viață după doliu, etc.) și recomand cu tot sufletul să apelați la ele sau la orice alt psihoterapeut, pentru a prelucra în mod eficient și fără riscuri viitoare pierderea suferită. Recomand supraviețuitorilor (văduvilor/ văduvelor) să învețe să își vadă de viață și de sănătate, astfel încât să nu ajungă să somatizeze sau chiar să faciliteze debutul diferitelor boli coronariene sau de orice alt tip.

Cel mai des întâlnite cazuri de îmbolnăvire sunt cele de tulburări depresive, anxioase sau afective. În aceste cazuri, pe lângă psihoterapie și grup de spijin, este nevoie și de intervenție farmacologică (medicație prescrisă de specialist).”