Quick Access
Prevenție
Totul despre somnologie – Sfatul medicului

1.Somnologia este o ramură a medicinei despre care mulți nici nu știu că există. Cu ce se ocupă, exact?

Somnologia este ştiinţa care se ocupă de studiul stiintific al somnului. 

Medicina somnului este o supraspecializare medicală care se ocupă de diagnosticul şi tratamentul disfuncţiilor şi bolilor somnului. Este o ramură interdisciplinară, fiind implicate cel puţin 8 specialităţi medicale primare: neurologie, pneumologie, psihiatrie, ORL, medicina muncii, chirurgie BMF, cardiologie, pediatrie. In Romania, un medic din oricare din specialitatile de mai sus (plus medicina de familie) poate urma cursul de 1 an pentru a deveni specialist in medicina somnului sau somnolog  - o denumire nu foarte fericită dar mai uşor de înţeles şi folosit, cu atât mai mult cu cât există un echivalent în Franţa (somnologie). 

Concret, persoanele care au probleme cu somnul – fie insomnie, fie somnolenţă, fie alte tulburări ale somnului – se pot adresa unui medic cu această supraspecializare care îl va îndruma spre investigaţia ori medicul potrivit. 

2.Când ar trebui un pacient să se prezinte la un specialist în somnologie, ce simptome conduc în direcția asta? 

Când constată – pacientul sau anturajul – că i s-a modificat somnul. Pe de altă parte, pentru anumite acuze legate de somn, este indicat ca întâi să se prezinte la specialistul “de organ”. De exemplu, pentru insomniile asociate cu depresie, anxietate, atac de panică, mai ales dacă au apărut într-un context psihologic (o supărare, un şoc, o despărţire, etc) este indicat ca întâi să meargă la un mmedic psihiatru. Dacă un om sforăie dar nu este obosit ori somnolent în timpul nopţii iar anturajul nu a sesizat o schimbare a somnului, atunci poate merge întâi la medicul ORL. Dacă, însă, anturajul sesizează că persoana care sforăia de ani de zile devine mai somnolentă pe parcursul zilei iar noaptea respiraţia i se opreşte, atunci pacientul trebuie să ajungă la un somnolog care îi va face o poligrafie nocturnă.  

3.Care sunt cele mai comune tulburări ale somnului cu care se prezintă pacienții?

Fiind pneumolog, pacienţii care mi se adresează acuză somnolenţă matinală dar şi în timpul zilei (“picotesc” în situaţii obişnuite ale zilei), durere de cap mai ales dimineaţa, senzaţia că nu le ajunge somnul, indiferent de numărul de ore de somn, stare de tip depresiv cvasi-permanentă. Importante sunt însă şi observaţiile făcute de anturaj: pacientul nu numai că sforăie dar are, în timpul nopţii, perioade în care nu respiră sau se trezeşte brusc sau are un somn agitat, cu multe “tresăriri”. 

4.Dacă, de exemplu, cineva suferă de insomnii fără un motiv anume sau are somnul agitat, cu coșmaruri, poate fi acesta ajutat de un specialist în somnologie?

Sunt unii oameni care spun că au insomnie când, de fapt, au un somn neodihnitor; se trezesc de numeroase ori într-o noapte şi au impresia că “nu au dormit” deloc. Sunt alţi oameni care spun că au “insomnie” pentru că se trezesc de multe ori din cauza senzaţiei  de nevoie imperioasă pentru a urina, şi dau vina pe nevoia fiziologică, pe (eventualul) adenom de prostată ori diabet, sau pe tratamentul diuretic pentru hipertensiune  – când, de fapt, au (şi) apnee în somn, o boală în care poate fi crescută tensiunea arterială în timpul nopţii (de unde şi necesitatea unui diuretic administrat seara) sau paote fi agravat diabetul . 

Prin urmare, dacă un om are senzaţia de somn neodihnitor, “agitat”, indiferent de asocierea cu insomnie sau somnolenţa, şi mai ales dacă şi anturajul confirmă nişte schimbări, atunci sugestia mea este să se adreseze unui medic somnolog care îl va îndruma spre specialistul potrivit, sau îi va face o poligrafie nocturnă.  

5.Calitatea proastă a somnului ne poate îmbolnăvi? În afară de oboseală, care mai sunt efectele, pe termen lung?

Somnul de bună calitate este esenţial pentru buna funcţionare a corpului şi psihicului nostru. Practic, toate organele noastre pot fi afectate deoarece somnul este o perioadă activă, de refacere activă şi nu o perioadă “de stop joc”. Începând cu sistemul nervos central (”creierul”) care stabilizează anumite sinapse (da, în timpul somnului chiar se “fixează” cunoştinţele) şi le curăţă pe altele, care secretă anumiţi hormoni reglatori ai funcţiilor corpului (hormonul de creştere, melatonina), care încetineşte funcţiile vitale (mai ales activitatea cardiacă), toate organele derulează programe de refacere şi reparare. De aceea calitatea proastă şi durata insuficientă a somnului au efecte asupra întregului organism, inclusiv randament intelectual scăzut, stare de tip depresiv, anxietate, tulburări cardiace, dar şi tulburări de erecţie, creştere în greutate, reflux gastro-intestinal. În plus, lipsa somnului poate agrava alte boli cronice, inclusiv diabetul zaharat, bolile pulmonare şi cardiace. 

6.În ce fel poate afecta apneea sănătatea inimii?  E lung drumul de la un banal sforăit la... infarct sau alte complicații? 

Sindromul de apnee în somn de tip obstructiv (SASO) se asociază frecvent cu hipertensiunea arterială (aprox50% din pacienţii cu SASO), infarctul miocardic acut (30%), AVC (60%), insuficienţa cardiacă congestivă (30%). De multe ori, aceste boli se potenţează reciproc şi pentru că au factori de risc comuni: obezitatea, fumatul, consumul de alcool. Astfel, frecvent un pacient obez şi sedentar care are HTA  greu controlabilă are şi SASO care este agravat de HTA. Un pacient tânăr care fumează, este sedentar şi are şi o dislipidemie are un risc cu mult mai mare de a suferi un IMA dacă are şi un grad de obstrucţie nazo-faringiană (manifestată prin sforăit).

7.Apneea este obligatoriu însoțită de sforăit? Dar sforăitul, este întotdeauna un simptom periculos, nu doar enervant?

Sumarizând, sforăitul este un simptom care arată că, în inspir, căile aeriene superioare sunt îngustate, cel mai frecvent din cauza unui obstacol. Atunci când se ajunge în stadiul în care calea respiratorie este complet închisă, apare apneea – adică oprirea respiraţiei. Prin urmare, am putea spune că sforăitul precede instalarea apneilor. Dar apneea poate apare şi independent de existenţa unui obstacol în căile aeriene – de exemplu, în bolile neurologice sau în cele cardiace în care centrul respirator nu mai funcţionează corect şi nu mai trimite impulsuri către musculatura toracică pentru a iniţia inspirul. În astfel de cazuri, se poate întâmpla ca pacientul să nu sforăie deloc sau foarte puţin. La fel se poate întâmpla şi în unele boli ale musculaturii toracice când inspirul nu se produce la amplitudinea optimă sau chiar deloc (apnee) din cauza imposibilităţii musculaturii de a se contracta corect.

În concluzie, existenţa sforăitului arată că este o problemă la nivelul căilor aeriene superioare şi că, la un moment dat (mai ales dacă pacientul creşte brusc şi mult în greutate, fumează, consumă alcool zilnic, urmează tratament cu sedative fără a fi monitorizat de medicul psihiatru), poate apare apneea. Însă apneea poate apare şi în lipsa sforăitului, după cum un număr de până la 5 apnei per ora de somn este în limitele normalului.

8.Cum se tratează corect sforăitul (de la schimbarea stilului de viață la intervenția chirurgicală)?

Tratarea sforăitului este o chestiune foarte complexă deoarece nu există un singur factor cauzal; există mai mulţi factori care se potenţează reciproc astfel încât, dacă nu sunt abordaţi toţi, sforăitul doar se diminuează şi poate reveni oricând la nivelul iniţial. În principiu, o persoană care sforăie ar trebui să se adreseze întâi unui medic ORL cu pregătire în domeniu şi apoi la specialiştii indicaţi de acesta, în funcţie de cauzele predominante: stomatolog, medic nutriţionist, medic tabacolog, medic somnolog, kinetoterapeut.  De cele mai multe ori, intervenţiile ORL nu sunt invazive şi au ca scop dezobstrucţia nazo-faringiană prin diverse procedee, începând cu tratamentul medicamentos corect administrat şi terminând cu diverse intervenţii de mică chirurgie. Orice pacient care sforăie trebuie să ştie că sforăitul poate reapare după 2-4 ani deoarece structurile care au provocat la un moment dat obstrucţia căilor aeriene şi care au fost diminuate prin intervenţia chirurgicală sau stomatologică de obicei revin.

În cazul în care un om sforăie şi are şi cel puţin unul din simptomele enumerate mai sus sau/ şi anturajul sesizează că i se opreşte respiraţia în timpul nopţii, este indicat ca întâi să meargă la medicul somnolog deoarece este necesară poligrafia respiratorie iar aceasta poate oferi informaţii utile şi celorlalţi specialişti, inclusiv ORL.

9.Polisomnografia în ce constă și cum decurge procedura? Oricine o poate face gratuit, cu trimitere de la medicul specialist?

Poligrafia cardio-respiratorie presupune montarea unor senzori conectaţi la un dispozitiv central care înregistrează continuu semnalele în timpul somnului pe un card de memorie. Astfel, pacientul va dormi cu senzorii respectivi şi cu dispozitivul timp de cel puţin 8 ore, după care medicul specialist somnolog descarcă datele şi le interpretează. De obicei, pentru diagnosticul apneei în somn de tip obstructiv (asociată frecvent cu sforăitul) se înregistrează fluxul respirator, saturaţia de oxigen, mişcările toracelui şi abdomenului şi zgomotul produs de sforăit. Unele aparate au posibilitatea de a monta şi electrozi pentru EKG pentru a evalua activitatea cardiacă şi tensiunea arterială.

Polisomnografia este când, în plus faţă de senzorii de mai sus, se montează şi electrozi pentru electroencefalografie.

În sistemul asigurărilor de sănătate, poligrafia se poate face cu bilet de trimitere de la medicul de familie doar în unităţile care au contractat acest serviciu cu casa de asigurări, adică au atât aparatura necesară cât şi personalul medical (medic şi asistent medical) specializat şi acreditat. 

Dr. Ciobanu Magdalena, Medic Primar Pneumologie, Tabacolog, Centrul Medical Medsana