Quick Access
Medsana Prevenție
Colita ulcerativă – Sfatul medicului

Colita ulceratică și boala Crohn sunt boli inflamatorii intestinale cronice, diagnosticate prin metode clinice, endoscopice și anatomopatologice. Cauzele care conduc la declanșarea colitei ulcerative (despre aceasta vom discuta în cele ce urmează) sunt reprezentate de cauze genetice (haplotipul HLA-DR2 este asociat colitei ulcerative, iar 70% din pacienții cu colită ulcerativă prezintă anticorpi, numiți pANCA – anticorpi anti-citoplasma neutrofilica) și de activarea sistemului de răspuns imun (triggerul fiind antigene microbiene sau antigene alimentare insuficient caracterizate, sau declanșarea unui răspuns autoimun direcționat asupra celulelor epiteliale intestinale).

Incidența colitei ulcerative este de 2 - 10 cazuri/100000, iar prevalentă este de 35 – 100/100000.  Afecțiunea evoluează cu perioade de remisie (care pot fi de ordinul lunilor – anilor) și cu perioade de recădere (de ordinul zilelor – lunilor). Factorii externi pot avea un efect negativ, de declanșare a perioadelor de acutizare a bolii (odată diagnosticată) și sunt reprezentați în principal de: necomplianța la tratament, administrarea de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, administrarea de tratamente antibiotice pentru alte patologii, infecțiile colonice (cu Clostridium difficile, Shigella, Salmonella). Paradoxal,  o activitate nocivă cum este fumatul, este considerată protectoare în fața recurenței episoadelor de colită ulcerativă.

Vârful de incidență al colitei ulcerative este la grupa de vârstă 15 -25 de ani. Afecțiunea este însă mai frecvent întâlnită decât boala Crohn, la copiii sub 10 ani și, în mod caracteristic, are și un al doilea vârf de incidență la persoane în vârstă de 55 – 65 ani. O explicație clară, indubitabilă, pentru această stare de fapt observată din punct de vedere statistic, nu este cunoscută.

Simptomele bolii sunt reprezentate de diaree (de regulă peste 6 scaune/zi, cu prezența de produse patologice în scaun – sânge și/sau mucus), febra (care depășește  de regulă 37,7 grade Celsius) și simptomele anemiei, secundară rectoragiilor (tahicardie -  alură ventriculară peste 90 bătăi/minut, hipotensiune, astenie fizică, dispnee – în caz de anemie medie – severă) și durerile abdominale (de intensitate medie sau severă), pot completa tabloul clinic. În aproximativ 10% din cazuri, la debutul afecțiunii,  sunt prezente dureri articulare.

O evoluție a bolii cu recăderi frecvente, cu prezența anemiei, febrei și a rectoragiilor poate avea un impact negativ important asupra stării psiho-emoționale a pacientului, amplificat de faptul că afecțiunea este una cronică, care va necesita tratament îndelungat, pe parcursul întregii vieți. Complianța pacientului la tratament și aderența la recomandările medicului curant sunt esențiale.

Standardul de aur al diagnosticului (așa cum îl numesc medicii) este examenul colonoscopic, care evidențiază leziunile tipice de colită ulcerativă. Acestea pot fi limitate la rect (proctita/rectita ulcerativă), la nivelul părții stângi a colonului (colită stângă) sau se pot întâlni pe întreaga suprafață a colonului, până la valva ileocecală - joncțiunea cu intestinul subțire (pancolita).

Leziunile colonice sunt continue, fără prezența de zone “sănătoase” între cele patologice, iar rectul este întotdeauna afectat (fapt ce diferențiază colita ulcerativă de boala Crohn). Este obligatorie prelevarea de biopsii multiple, supraetajate, din mai multe cadrane, pentru stabilirea diagnosticului. Diagnosticul anatomopatologic este diagnosticul de certitudine.

Motivele de anxietate în principal sunt reprezentate de faptul că este vorba de o afecțiune cronică. Există însă și complicații extraintestinale - articulare, osoase, renale, dermatologice, oftalmologice, tromboembolice, hepatice, care pot aparea pe parcursul bolii sau încă de la diagnosticarea acesteia, care induc un important stress suplimentar. Sunt și complicații intestinale care se pot manifesta în evoluție – perforația colonului, structuri colonice, megacolonul toxic.

Un element extrem de important este riscul crescut de dezvoltare a cancerului colonic, în special la pacienții cu pancolită și cu o evoluție de lungă durata a bolii (riscul devine apreciabil după 8 – 10 ani de evoluție a bolii); de aceea sunt recomandate protocoale stricte de urmărire a pacienților, atât din punct de vedere clinic, cât și colonoscopic.

Dr. Paul Dragomir, Medic Primar Gastroenterolog și Medic Specialist Medicină Internă

Doctor în Știinte Medicale