Quick Access
Medsana Prevenție

În ce constă suportul familiei în cazurile de bulimie și anorexie ale adolescentului? – Sfatul medicului

Primul lucru pe care puteți să-l faceți atunci când realizați că adolescentul suferă de o tulburare de comportament alimentar este că nu trebuie să vă concentrați imediat pe mâncare. Toate aceste tulburări au cauze emoționale, iar comportamentele sunt doar simptome ale problemelor emoționale și stresante - ele reprezintă încercări de a controla, ascunde, reprima, evita și uită durerea emoțională, stresul sau ura de sine. 

Nu puteți forța o persoană anorexică să mănânce sau o persoană care suferă de bulimie să renunțe la metodele compensatorii inadecvate pentru a preveni luatul în greutate (autoprovocarea de vărsături, abuz de laxative, diuretice sau clisme).

Cum să vorbiți cu o persoană care are tulburări de comportament alimentar (anorexie și bulimie):

  • Alegeți un moment potrivit (calm) pentru a discuta cu adolescentul;
  • Explicați de ce sunteți îngrijorat, referindu-vă la situații specifice și la comportamente/simptome pe care le-ați observat, fără să țineți predici sau să criticați, altfel copilul va deveni defensiv;
  • Fiți pregătit pentru negare, opunere, furie și defensivă. Încercați să rămâneți calm, concentrat și respectuos;
  • Fiți răbdător și cooperant, încurajați-l și nu renunțați dacă inițial întâmpinați rezistență. Lăsați loc pentru comunicare, explicând că vă pasă și că veți fi acolo pentru el, atunci când se va simți pregătit. 

Ce puteți face în cazul persoanelor care suferă de anorexie sau bulimie:

  • Fiți un exemplu pozitiv, aveți o influență mai mare decât credeți. Serviți mese echilibrate, nutritive, aveți grijă cum vă exprimați referitor la corpul dvs. și la mâncare, evitând total criticile legate de aspectul fizic;
  • Faceți în așa fel încât mesele să fie plăcute; chiar dacă copilul nu vrea să mănânce, invitați-l la masă de dragul de a petrece timp împreună și nu încercați să-l forțați să mănânce;
  • Încurajați-l să mănânce, subliniind consecințele naturale ce pot surveni. De exemplu dacă nu mănâncă, nu poate merge la dans pentru că, datorită slăbiciunii fizice, nu va fi în siguranță. Accentuați faptul că asta nu reprezintă o pedeapsă, ci o consecință naturală medicală a hrănirii necorespunzătoare;
  • Faceți tot ce vă stă în putință pentru a contribui la creșterea stimei de sine prin acțiuni intelectuale, sociale, sportive. Puneți în evidență calitățile pe care le are. O stimă de sine solidă este probabil cel mai bun antidot al tulburărilor alimentare;
  • Nu vă învinovățiți. Acționați pozitiv în loc să vă gândiți ce ți fi putut face să preveniți tulburarea. 

Toate acestea reprezintă un sprijin real pentru persoana dragă care se confruntă cu astfel de probleme, împreună cu ajutorul medical, psihologic și nutrițional specializat pe care ar trebui să-l urmeze. 

Lorena Luchian, psiholog și sofrolog, Centrul Medical Medsana

Sursa: www.helpguide.org