Quick Access
Prevenție
Ocluzia intestinală - Sfatul medicului

Ocluzia intestinală este un sindrom care are drept caracteristică oprirea patologică și persistența tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze.

Etiologia ocluziei intestinale este variată, iar consecințele ei se petrec atât la nivel intestinal, cât și la nivel sistemic, cu implicare din partea mai multor organe ce pot fi afectate (de exemplu: rinichi, ficat).

Oprirea tranzitului intestinal poate avea cauze mecanice, situate la nivelul intestinului subțire sau colonului (obstrucții de diverse etiologii), dar și cauze dinamice – caracterizate de prezența de tulburări funcționale ale musculaturii intestinale.

    OCLUZIA INTESTINALĂ MECANICĂ

Etiologia ocluziei intestinale

Ocluzia cu sediu la nivelul intestinului subțire este frecvent determinată de încarcerarea herniilor sau de prezența de aderențe; mai rar – cauzele sunt reprezentate de tumori (primitive sau metastatice), prezența de corpi străini, diverticulul Meckel sau stricturi rezultate în urma proceselor inflamatorii din boala Crohn. Volvulusul în intestinul subțire se petrece rar, iar intususcepțiile au drept cauză prezența unor tumori.

Ocluzia cu sediu la nivelul intestinului gros (colonului) este determinată în primul rând de tumori, diverticulită (inflamația diverticulară), volvulus.  Tumorile sunt în principal de etiologie malignă (care infiltrează peretele colonic și stenozează lumenul), dar pot exista și tumori benigne de dimensiuni mari, care conduc la ocluzie intestinală (polipi cu diferite caracteristici anatomopatologice, lipoame). Ocluzia se produce fie direct, fie prin intususcepție. Cel mai frecvent tumorile maligne stenozează lumenul colonic la nivelul joncțiunii rectosigmoidiene sau la nivelul flexurii splenice.

Fiziopatologie 

Ocluzia mecanică simplă se produce fără afectarea vascularizației (arteriale sau venoase) a segmentului intestinal respectiv și fără  dezvoltarea de efecte patologice asupra sistemului nervos local.

Se produce distensia segmentului situat deasupra sediului obstrucției și colabarea segmentului post-obstrucție, cu alterarea funcțiilor normale ale mucoasei intestinale (de secreție și de absorbție). Peretele intestinal devine edematiat, inflamat, iar în lipsa atitudinii terapeutice adecvate  există un risc major de deshidratare, ischemie, necroză, care conduc la perforație și peritonită, cu consecințe potențial letale.

În obstrucția consecutivă unei strangulări a anselor intestinale, hernierea, volvulusul, intususcepția și ocluzia vasculară sunt elementele patologice cheie, care conduc, de asemenea, la ischemie, infarct, gangrenă și perforație într-un interval de timp scurt. Decizia de a se interveni chirurgical nu trebuie amânată într-o astfel de situație.

 

Semne și simptome, metode de diagnostic 

            Ocluzia intestinului subțire

                  Se manifestă prin:

 

                  1.Durere abdominală colicativă – periombilicală și în epigastru

 

                  2.Vărsături – cu debut precoce după instalarea ocluziei

 

                  3.Întreruperea completă a tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze. În situația încare ocluzia nu este completă, simptomatologia se poate manifesta printr-o “falsă diaree”

 

   4.Durere abdominală severă și constantă, cu durată de câteva ore, eventual după un debut cu dureri abdominale colicative – în cazul în care s-a produs strangularea anselor intestinale. Intervenția chirurgicală trebuie efectuată urgent.

În anumite cazuri, la examenul clinic se pot palpa mase intraabdominale, iar abdomenul este intens sensibil ca urmare a strangulării ansei/anselor.

Diagnosticul de ocluzie cu sediu la nivelul intestinului subțiresestabilește pe baza anamnezei, examenului clinic și investigațiilor paraclinice.

Radiografia abdominală simplă – evidențiază prezența de niveluri hidroaerice, care stabilesc diagnosticul de ocluzie intestinală. Uneori se pot observa anse intestinale destinse sau prezența unei mase care sugerează existența infarctului intestinal.

Ocluzia intestinului gros (colonului) 

            Se manifestă prin:

 

                  1.Constipație care se agravează brusc, până la oprirea tranzitului pentru materii fecale și gaze

 

                  2.”Falsă diaree”

 

                  3.Vărsături – apar tardiv după instalarea obstrucției

 

                  4.Dureri colicative în etajul abdominal inferior.

 

Simptomele se dezvoltă gradual, într-un interval de timp ceva mai lung decât atunci când ocluzia este localizată la nivelul intestinului subțire.

Examenul clinic arată prezența distensiei abdominale. La tușeul rectal – ampula rectală este goală, nu sunt prezente materii fecale în rect.

Perforația colonică din cauza unei tumori sau a unui diverticul conduce la apariția semnelor și simptomelor de peritonită.

Radiografia abdominală simplă evidențiază distensia colonului, proximal de leziune. Clisma baritată poate fi utilizată pentru a evidenția sediul exact al obstrucției.

Dacă ocluzia persistă, una dintre complicațiile întâlnite este distensia și  perforația la nivelul cecului.

Volvulusul

Simptomele debutează brusc, brutal, cu oprirea fluxului sangvin la nivelul zonei afectate, având drept consecințe ischemia, necroza și gangrena peretelui intestinal, cu producerea peritonitei.

Diagnosticul paraclinic se stabilește tot prin radiografie abdominală simplă.

Intervenția chirurgicală reprezintă o urgență majoră.

 

                        Tratamentul ocluziei intestinale

În linii generale, tratamentul trebuie să respecte câteva principii:

 

                  1.Montarea unei sonde de aspirație nasogastrică

 

                  2.Nutriție parenterală totală

 

                  3.Reechilibrare hidrelectrolitică

 

         4.Intervenție chirurgicală. Scopul principal al acesteia este înlăturarea factorului care a produs ocluzia, întotdeauna când acest lucru este posibil (rezecția segmentului de intestin afectat). Tipul de intervenție chirurgicală (într-un timp sau în doi timpi) depinde de cauza care a condus la dezvoltarea ocluziei, precum și de potențialele complicații apărute.

 

2.OCLUZIA INTESTINALĂ DINAMICĂ

Are drept cauză fie paralizia, fie contracția spastică a musculaturii intestinale, care blochează peristaltica intestinală.

                  Etiologie

 

                  1.Infecții intraperitoneale sau retroperitoneale

 

                  2.Ischemia mezenterică

 

                  3.Hematoame retroperitoneale sau intraabdominale

 

                  4.Afecțiuni renale

 

                  5.Tulburări hidroelectrolitice (hipopotasemie)

 

                  6.Tratamente medicamentoase pentru alte cauze (boli neurologice, tulburări depresive)

 

                  Semne și simptome, metode de diagnostic

Simptomele sunt reprezentate de de durere abdominală colicativă, distensie abdominală, vărsături, absența tranzitului pentru materii fecale și gaze.

Radiografia abdominală simplă arată distensia unor segmente din intestinul subțire și din colon.

 

                   Tratament

 

                  1.Montarea unei sonde de aspirație nasogastrică

 

                  2.Nutriție parenterală totală

 

                  3.Reechilibrare hidrelectrolitică

 

                  4.Decompresia realizată prin intermediul colonoscopiei – în cazuri atent selecționate

 

                  5.Tratarea cauzei care a condus la dezvoltarea ileusului.

 

          6.Dacă ileusul persistă mai mult de o săptămână, cel mai probabil cauza este mecanică, fiind necesară laparatomie exploratorie și, eventual, intervenție chirurgicală curativă.

 

                  Concluzie

Ocluzia intestinală este o urgență medico-chirurgicală. Cauza care a condus la dezvoltarea ocluziei (mecanice sau dinamice) trebuie descoperită cât mai rapid pentru a se putea lua atitudinea terapeutică adecvată (care, în imensa majoritate a situațiilor, implică intervenția chirurgicală).

Dr. Paul Dragomir

Medic Primar Gastroenterologie

Medic Specialist Medicină Internă 

Doctor în Științe Medicale